Sunday, February 18, 2007

Depresie dupa Matei....

i look at him and i love him, but i realize love is dark, i see sun, i see light, i see how love should be alright. When i lose demands there are good aspects of my love!So ... should i never demand something, should i never ask for him, should i never try to keep him close, or feel lost?
No, let the feelings embrace him, and demands oh, erase them...leave the material things behind and seek ur love above see the nature you are in, and never the social things let urself embrase the big unknown scheme therefore u'll let urself go from all the human grose, love urself and then love him, don't seek your love inside anybody else but you, not him, but feel it, it's just there waiting for you to open your senses and listen, feel, cry and dream

Saturday, February 17, 2007

VALENTINE'S DAY


Asa zisa , zi a indragostitilor!!!
E nevoie oare de o zi speciala ca sa ne dam seama ca tinem la persoana de langa noi? E nevoie de o zi in calendar care sa ne trezeasca acest sentiment?

Nu am nimic cu sarbatorile, ci doar ca mi se pare penibil ca doar atunci sa facem aceste gesturi de romantism fata de cei dragi noua.
Nu cred ca am avea nevoie de astfel de zile, daca am fi sinceri si daca evident am simti ceea ce aceste zile vor sa exprime : iubirea aproapelui!

Cred ca ar fi mult mai de apreciat daca, am putea face gesturi pe care le facem ca azi de pilda: flori, cadouri, cuvinte dragastoase...ori de cate ori am simtii si nu cand am fi nevoiti de circumstante.

Dar asta ar fi idealul...care nu exista, pentru ca oamenii sunt imperfecti. E drept, recunosc si mie mi-ar place sa imi aduca cineva o floare, un cadou sau un cuvant frumos, macar odata pe an, dar sa fie sincer.

Dar nu am eu norocul asta , gasesc sau ma las gasit doar de persoane mai reci in a impartasi astfel de gusturi sau care poate nu ii caracterizeaza deloc pt. ca nu au acest simtamant fata de mine. Dar asta nu e sfarsitul lumii . Daca ei nu pot, eu pot si o voi face.

Si mai ales pt. familia mea pe care am supus-o atator socuri.Mi-am propus ca anul acesta sa ii rasfat si o voi face . Nu am bani, dar voi face rost. Banii se fac de om, doar...si daca ei inlesnesc fericirea , atunci fie.

Si ca tot vorbim de fericire.... ce e ea?
Sunt atatea definitii, asa ca o las si trec direct la termenul de iubire...care in opinia mea e sentimentul pe care il/ai impresia ca il porti, simti (din orgoliu sau egoism? )fata de cineva apropiat sau nu.

De ce? Sa exemplific...
De ce zicem ca il iubim pe D-zeu? Pt. ca ne promite Raiul sau Iadul in functie de comportamentul nostru in viata de zi cu zi si interactiunea cu lumea.
Si cum nu suntem siguri de nimik , ne e teama ca ar putea fi posibil sa existe, si deci il iubim din teama.
De ce ne iubim parintii?
Pt. ca ne trateaza asa cum vrem, ne fac pe plac, ne ajuta, iar pe ei acest sentiment(fals de iubire) pe care noi l-il dam e exact ceea ce cauta in schimb, exact ceea ce coloreaza viata lor gri! Deci impacam si capra si varza...

Spunea cineva ca iubim pentru ca dorim sa ne apartina noua acea persoana, sa fie cu noi mai mult timp... Pentru ca nu vrem sa fim singuri.
Oferi iubire pt. a primi iubire..._adica daca trebuie sa fac ceva ca celalat sa ma doreasca , sa fie doar al meu-voi face numai ceea ce stiu ca ar vrea sa fac ca sa se simta bine cu mine... chiar daca asta inseamna sa renunt la a mai dormi imbracat sau sa fac sex doar odata pe luna , atunci asa am sa fac, daca trebuie sa stau in cap , voi sta pt. ca as face orice ca sa fiu cu persoanan respectiva. Simplu ! Si ajungi la compromisuri...cate si de ce si pana cand sa le facem?

Azi ma izbit faptul ca intr-o relatie (de regula)unul singur face mai multe compromisuri fata de celalat tocmai pt. ca il doreste atat de mult doar pt. el.
Astfel, daca pe care il iubeste lucreaza departe , se vad rar, iar cand se vad nu ii acorda prea mult timp sa isi manifeste dsentimentele , cel indragostit sufera si rabda in tacere pt. ca nu are ce face, pt. ca el pe acel om il iubeste, pe acel om il doreste, adica pe cel pe care atata de greu il are aproape...dar ce altceva poate face? nu e o farfurie care sa o speli si sa redevina curata, nu e o haina pe care o schimbi si sa iei alta.
Si stau si ma intreb ... e corect oare sa stai sa astepti zile, saptamani, luni pe cineva de ale carui sentimente nu esti sigur pt. ca nu are timp sa ti le arate, sa ti le spuna, pentru un sarut frugal in intuneric(desi tu ai vrea mai mult)?

Cat poti tu lasa de la tine? Pana cand si de ce? E o dilema pe care cred ca o traiesc nu doar eu, pentru care exista doar 2 rezolvari si nici una multumitoare : fie stai si rabzi, asteptand ca celalalt sa te vada, sa iti acorde timp cand poate el, fie sa il lasi si sa cauti tu pe altcineva care sa iti ofere ce el nu poate; iubire!!!

sunt curios ce veti zice. Eu momentan am gasit o solutie "de moment" : o sticla de vin rosu demisec!!! E mai buna decat nimik ! Maine poate putin rachiu sau wisky...si tot asa pana cand ma voi satura si voi avea curaj sa imi iau viata in propriile mele maini!

Monday, February 05, 2007

DEPRESIE SAU SINTEZA CU NOAPTEA IN CAP?


4,20 AM.

Nu am scris de multa vreme!
Pentru cei care mai au dubii(si sunt destui), nu scriu ca sa ma dau mare scriitor, nu scriu ca sa promovez sau sa sprijin miscarea gay...scriu ca sa ofer o imagine asupra a ceea ce sunt si ce simt in raport cu exteriorul,scriu ca sa imi pot duce pana la capat frazele pe care le am in minte fara sa fiu acuzat ca ma autocompatimesc, ca ma laud, ca vreau sa atrag atentia; am mai spus si repet , aparentele inseala si credeam ca cei care ma cunosc stiu asta si nu ma vor critica asa cum o fac acum , asumandu-si un drept pe care mie nu m-il acorda, si care i-ar deranja!

Scriu pentru ca asa ma pot exprima liber, scriu pentru ca asa nu oblig pe nimeni(asa zisi prieteni) sa-mi asculte problemele,pentru ca astfel nu plictisesc si nu complexez pe nimeni.

Oricum , fiecare crede(si are dreptul)ce vrea, iar eu am obosit sa mai incerc sa schimb parerile, opiniile si mentalitatiile, e un razboi pe care de unul singur nu il pot castiga, oricat de increzator as fi sau as parea a fi in fortele mele.

E dimineata si in curand voi pleca la munca si ar trebui sa dorm, dar nu pot...am ajuns acasa tarziu aseara si am mancat ceva pui cu cartofi ramas de 4 zile, mai mult ca sa ma aflu in treaba decat de foame(ceea ce e prima data , ca sa o citez pe Roxa) si ca sa ii dau stomacului ceva de lucru over night.

Problema e ca nu ia priit deloc si am niste dureri de cateva ore care sper sa imi treaca azi.
Adevarul e ca suferinta trezeste in mine dorinta de a scrie, fie fizica sau psihica , are acst impact pozitiv , daca il pot cataloga astfel.

Puiul asta nu a vrut sa ajunga la tigaie!!! Asta a vrut sa zboare ca in reclama celebra “Zboara puiul, zboara”.

Singura diferenta e ca mie imi vine sa ma arunc de la balcon de fericirea din stomac! Dar ce e viata daca nu o continua suferinta, presarata din cand in cand cu bucurii cat sa nu te arunci de la etaj?
Anul acesta a inceput foarte bine din toate punctele de vedere; profesional am un nou job cu un colectiv in care deja cred eu ca m-am integrat cu usurinta, personal iubesc (nu stiu daca e bine, sau daca e persoana potrivita, dar cu timpul voi afla)!

Deci concluzia ar fi ca ar trebui sa tac si sa ma bucur de ceea ce am sau ar trebui sa am!!!dar sunt pe invers si sunt profund nefericit!!!Si nu e de la pui...

Nu stiu de ce relatiile mele au fost si sunt mereu complicate, parca mereu ma aprind dupa persoane mai complicate decat mine, ma mistiu incet, ma consum pe mine insumi ca o lumanare; ma blochez, nu stiu cum sa ma comport cu celalalt, incerc sa nu il presez, sufoc cu dorinta de a fi cu el mereu( si e al naibii de dureros sa faci ceva contrar propriei vointe)sa nu il indemn sa facem dragoste(dragoste cu mila nu sunt eu genul)daca el nu simte dorinta (si chiar nu stiu ce simte), fac compromisuri mai multe decat am facut vreodata pentru cineva si al naibii de rau doare....ma doare sa ma abtin sa nu ii dau un bip sau sms ca sa aflu ce face, dar as risca sa par in limba dupa el(si al naibii ca sunt) si nu sunt persoana care insist in asa hal, desi par.

Si atunci ce e de facut? De ce eu simt o dragoste mistuitoareiar altii nu? Cum e normal sa faci dragoste intr-un cuplu tanar... 1 data pe luna, zilnic, de 3 ori pe noapte? E bine sa ii spui celuilalt cat de drag iti e cat mai des, fara sa primesti macar odata aceasi replica? Nu vreau si nu pot obliga pe nimeni sa ma iubeasca, desi incer; chiar daca as reusi as fi cred mai nefericit.

Ce e de facut cand tu il consideri o prioritate iar el pare ca nu? Nu te iubeste?
Sunt atatea intrebari la care nu am un raspuns, sunt atatea intrebari la care mi-e teama ca raspunsul e negativ incat incerc sa nu mi le pun, desi cred ca il stiu dar nu vreau sa il accept in acea forma logica , rationala.

In dragoste nu e ratiune...Toate aceste intrebari, frustrari ma macina, am devenit sau tind sa devin o epava si singurul vinovat sunt eu pentru ca permit acest lucru.
Oricum anul acesta va fi anul schimbarilor din multe puncte de vedere, si nu ma va afecta doar pe mine ci si pe cei din jurul meu, altfel nu ar fi schimbare...
Suntem in 5 februarie si in curand va venii nefericita zi (pentru mine doar) de 14, celebra Valentine”s Day !

Anul trecut am patat cearceaful de plans, de singuratate...anul asta vom vedea....dar nu imi fac iluzii! Sunt obisnuit sa sufar, ar fi neobisnuit sa nu o patesc anul asta....
Unii trebuie sa suferemai mult decat altii pentru ceva infim, pentru ceva ce fiecare poate oferii si primi in schimb, pentru ceea ce oricine altcineva are dreptul sa aiba si sa dea, dar eu nu: afectiunnea unei alte persoane... iubirea!

E ora 6 dimineata si mi-a trecut durerea de stomac si cu ea si inspiratia de a scire, dar depresia vine din urma ca un rapid , ca un intercity care vrea neaparat sa opreasca pentru o vreme indelungata in statia sufletului meu...
Sper ca nu pentru mult timp, ca eu nu vreau sa urc in vagoane...