Oare de ce ne iubim doar jumatatea din fatza?

Ati observat adesea ca exista o diferenta frapanta intre fatza si respectiv spatele unei persoane? Ca, tratate separat, nu par avea mare lucru in comun, sau chiar nu par a apartine aceleiasi persoane?
In fatza o freza dichisita, gel din belsug, machiaj… bine, o sa spuneti, dar machiaj la spate nu se poate!
E drept ca nu se poate, dar exista o multime de alte lucruri care imodobesc respectabilele fete: brose mititele, strimbe, mari, albastre, ochelari de soare, cravate, esarfe…; de ce nu facem, de pilda, nodul de cravata la spate, sau funda cocheta a esarfei care atirna tantos de gitul angelic (sau nu) al stimabilei cu pricina?
Sau de ce ne aranjam freza cam pina in dreptul urechilor, si de-acolo nimic, ca nu se vede… De unde nu se vede, dragilor? Din avion? De la Polul Nord? Perfect adevarat, dar daca simplul contact vizual ne da senzatia ca sintem perceputi doar frontal, ne inselam amarnic, exista foarte multa lume care ne vede zilnic din spate. Ati putea spune ca nu va pasa daca “raniti” sau nu privirile celorlalti cu posteriorul dumneavoastra usor camuflat, absolut neinteresant (cu mici exceptii, desigur) si inexpresiv. Dar daca nu va pasa, atunci de ce sa va pese de fatza? Pentru propriul orgoliu? Orgoliul nu se dezvolta decit in raport cu ceilalti, si daca sintem putin sinceri cu noi, daca nu si cu ceilalti, rcunostem, ca fiecare mic detaliu executat in sprijinul aspectului nostru nu e decit in speranta unei recunoasteri si aprecieri din partea celorlalti.
La fel de adevarat e ca nu avem si la spate ochi, buze etc care sa ne ajute in acest sens, tocmai de aceea zic eu ca trebuie sa-l ajutam pe bietul spate sa se revanseze. In afara de exterior, despre care ne laudam cu totii ca ne straduim sa nu tinem cont foarte tare ( ceea ce dupa parerea mea e o mare minciuna), nu are nimic in minus, avind in vedere ca au o contributie egala la sustinerea organelor interne, a creierului, si in general a tot ceea ce ne determina existenta. Ba mai mult, doar datorita segmentului posterior putem sa ne asezam, sa ne sprijinim, si unii dintre noi sa dormim.
Trecind peste eventualul gind ca as vrea sa par interesanta, sau ca “adevarat” nu are grad de comparatie sau mai stiu eu ce alte analize potential obective, dar paralele cu punctul asupra caruia imi permit sa atrag atentia (probabil ca au mai facut-o si altii, nu asta e neaparat problema), ginditi-va o clipa, sau chiar mai multe; priviti oamenii din spate, incercati sa intuiti cum arata din partea opusa si analizati contrastul (caci el va exista cu siguranta)!
Ideea nu mi-a venit decit pe strada, dupa ample analize si framintari… si apoi spuneti-mi, si mie, va rog, de ce iubim mult mai mult partea din fatza, si mai ales, de ce isi dau unii cu gel doar jumatate de cap?