Cartea nu se vrea citită ca o simplă ilustrare a condiţiei încă precare a femeii într-o societate patriarhală. Cartea nu se leagă la cap nici să facă o critică virulentă a diverselor constructe sociale (căsătorie, familie). Cărţii nu-i pasă nici să vorbească despre o concluzie care poate fi trasă uşor dacă adopţi variantele anterioare: căsătoria nu are rost fiindcă imediat cum intri în ea, devine rutină. Cartea vorbeşte totuşi, despre toate astea, dar puse într-o complet altă lumină: a ironiei. Subiecte serioase precum condiţia subordonată a femeii sau căsătoria ca o compromitere a vieţii sunt luate la mişto. Autoarea le trece prin duşul revigorant al ironiei, pentru ca apoi, dacă cereţi vreo concluzie să o şi puteţi avea. Ea ar fi mai degrabă înclinată înspre creativitate sau reîmprospătarea acestor şabloane (familie, căsătorie) rezervate pentru toţi, decât despre divorţuri sau celibat. Însă, într-un mod subtil, deci cu atât mai interesant, cartea înclină şi spre o interpretare gay. Titlul devine inutil, poate chiar prost ales, într-o interpretare heterosexuală, ca el să fie incintant, în cealaltă. Amantele par să fie Brigitte şi Paula, ale căror poveşti cresc în paralel, fără ca vreuna dintre ele să ştie de existenţa celeilalte. Nimic explicit homosexual nu se întâmplă, toată “promisiunea” gay este articulată prin opoziţia la tot dezastrul heterosexual pe care cartea îl descrie. Cartea e gay pentru că îţi explică, printre rânduri, de ce a fi gay este, uneori, o variantă preferabilă.
Nicoleta Marian
No comments:
Post a Comment