Cele mai mari probleme ale societatii de azi par sa provina din lipsa de informare, ce duce la o respingere bruta a unor idei sau trasaturi umane si la imbratisarea oarba a altora. Printre aceste trasaturi respinse se numara si homosexualitatea, tratata si prezentata in cele mai diverse moduri de-a lungul istoriei.
Referinta: Homosexuality in History by Reverend R J Buchanan.
Un homosexual se idendentifica cu valori specifice ale unui grup social si se percepe conectat la o structura sociala mai larga care ii ofera un sens de comunitate. Stigmatizarea identitatii este predominant cauza sexualitatii “false” si formeaza o majoritate de efecte psiho-sociale de homofobie: izolare, rusine, micsorarea conceptiei de sine, comportari sine-distrugatoare si deprinderi de sanatate fara suport.
Identitatea poate fi invesigata atit in cercetari psihologoce cit si medicale si dau nastere intrebarii : ”Tu te identifici ca heterosexual sau drept, bisexual, lesbiana sau gay, sau niciunul din astea?". Definitia identitatii unui homosexual da voie unui individ sa se categorizeze singur pe baza conceptului lui sociocultural de sine si sa mearga peste problema comportarii sexuale.
Baieteii si adolescentii homosexuali sunt privati de sentimentul de apartenenta. Primii ani formatori sunt incarcati de singuratate si izolarea de alti baieti si barbati homosexuali care i-ar putea sustine in dezvoltarea identitatii sexuale. Fatza de acestia, copiii heterosexuali au luxul de a li se oferi modele pentru a invata ce inseamna sa fi heterosexual.
In cazul celui “stigmatizat” i s-a cerut ca pe parcursul copilariei sa nu fie sincer si sa prezinte o falsa identitate jucand rolul unui heterosexual. Astfel ca, multor homosexuali le poate fi(si chiar este) dificil sa fie onesti si responsabili fata de propria persoana si mai ales fata de ceilalti( a fi sincer total e ceva dificil de realizat tocmai datorita stigmatizarii si nevoi de a juca mereu un dublu rol in viatza de zi cu zi). Acestea sunt elemente care trebuie sa stea la baza oricarei relatii, inclusiv la cea cu propria persoana.
Pentru a gasi un partener de viata mai intai trebuie sa te cunosti, sa te accepti si mai ales sa te impaci cu tine. Adica sa poti descatusa sufletul salbaticit si speriat. Daca nu poti face asta te vei simti ca o curiozitate expusa in “piata orasului” la care toata lumea casca gura si o ridiculizeaza. De aceea homosexualii resimt nevoia de a li se permite sa se inconjoare de alti homosexuali si de a stabili relatii de prietenie cu acestia. Pentru a nu simti acel sentiment aproape de nesuportat: singuratatea.
Sentimentul de comunitate iti intregeste respectul si incredererea in sine, necesare in a te putea exprima liber si in deprinderea abilitatilor necesare in cunoasterea si relationarea cu alti homosexuali.
Neincluderea homosexualului intr-un grup sau, pur si simplu in societate, nerecunoasterea sa ca individ “cumsecade” ii modifica si mai mult comportamentul devenind astfel un “fugar” permanent.
Este asemenea “caprioarei” care se ascunde de vinator. Teama majora a homosexualului este ca nu va fi niciodata inteles si mai ales ca nu va fi tratat ca un OM.
Societatea il demonizeaza, biserica il considera malefic. Si atunci, ce-I ramine de facut? Se ascunde acolo unde crede ca nu poate fi identificat: in “lumea” toaletelor publice, a chat room-uri si a altor asemenea locuri ne-expuse, dar unde oricine poate merge. Mai tarziu, chiar daca si-a recunoscut identitatea sexuala individul isi poate gasi refugiul in sex neprotejat, consum de droguri si de alcool.
Deci, in concluzie lasatii sa isi traiasca viatza(una au)asa cum si ei ii lasa pe ceilalti; nu ar fi mai usor sa ii lasam cu demonii lor(pe care ii avem toti)si noi sa ne vedem de demonii nostri? Ar fi dar ma tem ca nu prea curand...
No comments:
Post a Comment