Barbatul cu tigara

La Bucuresti este o vreme ploioasa si aceasta atmosfera mi-a amintit de o seara din viata mea pe care ti-o povestesc si tie acum.
Uneori merg mult pe jos, vreau sa-mi obosesc trupul in timp ce gindurile se aseaza. Lumea trece, straina, mi-e bine printre straini care n-au nici o legatura cu toate astea, cu povestile mele nerostite, inchise in carapace. Cu noptile mele de amor facut pe unde apuc...

Odata,demult, foarte demult, intr-o plimbare de-asta nocturna, am ales un strain de pe strada si m-am culcat cu el.Am ales, este un fel de a spune, caci alegerea a fost reciproca si nu atat de intamplatoare, caci noi nu intalnim pe nimeni, niciodata, intamplator... Era un tip frumos. N-am vrut sa-i stiu numele. Aveam nevoie doar de corpul lui. Trunchi de mascul dezinvolt. Statea stingher intr-o statie. Ploua. M-am oprit sa-i cer un foc.Nu fumez decat foarte rar si atunci din plictiseala sau din...nu stiu...Cert este ca n-am mai fumat de 2 ani de zile... Si la lumina jarului i-am privit ochii cum ma sorbeau. "E frig", i-am zis si-asa era . Frig. "Da, e frig", mi-a raspuns...

Si s-a lipit fara cuvinte de geaca mea. M-a acoperit tot fara cuvinte. Si mi-a mingiiat obrazul rece. A fost una din clipele acelea care ramin intiparite pe retina memoriei. Caci nici unul nu dorea nimic, doar putina caldura. Si totul a inceput de la jarul ala si tot asa s-a oprit.

Dar atunci n-a mai existat nimeni in mine, nici o amintire decit clipa aceea prelunga, cind aventura de o noapte-era toamna tirzie, erau ploi peste lume revarsate, era singuratate in aer, era deziluzie -s-a transformat in apropiere. Si apoi iar in departare. Dar atunci, straine, ai fost doar al meu, nu-i asa?

Mi-a ridicat barbia si barbia imi tremura. Nu, nu era emotie. Era doar o simpla dorinta. Sa ma apropii de carnea lui, de pieptul care se deschisese in fata mea, din senin, intr-o noapte stranie cind nu cautam nimic. Apoi am luat-o pe jos, mergind alaturi, fiecare cu singuratatea lui, cu melancolia trairilor mai vechi.

Mergeam pe jos si,desi nu-mi spusese unde mergem,eu stiam ca mergeam la el acasa. Tipau in noi doar ranile altora. Am stiut cum sa i le mingii, tradind in atingerile astea amintirile altora,a celorlalti pe care i-am iubit, dar niciodata asa, niciodata rupt din ploaie, niciodata smuls din intuneric.

Greutatea hainelor aruncate pe podea. Raceala trupurilor patrunse de picaturile vitrege, degetele care bateau darabana dragostei de o noapte, ca si cum ar fi stiut, ca si cum si-ar fi dorit apropierea asta. Ne-am daruit fara cuvinte, unul altuia ,doar gemete de extaz, e ciudat cum nimeni n-a simtit nevoia decit sa atinga, sa vindece, si sa nu puna nici o intrebare. Sa nu astepte nici un raspuns. Intr-adevar, la ce?

Fereastra era deschisa, gratiile tot acolo, un miros proaspat venea de afara, in timp ce noi ne sarutam patimas.Imi placea mirosul lui,se daduse cu un parfum cu aroma de tutun... Amantul meu fara nume avea miini frumoase, e vital asta cind ai o aventura, si buze aspre, care-mi zgiriau pielea, mici piscaturi erotice care ma faceau sa vibrez si sa gem iar. Undeva in interiorul meu pluteam a nerabdare. Ochii lui nu-mi paraseau reactiile, ma priveau cu luciditate amara, cumva cu teama de a nu-mi face rau.

Dar fiecare por al meu il dorea, fiecare sarut imi zvircolea alte si alte fagaduinte ale trupului uitate, special uitate. Ma decupam atunci ca si cum... ca si cind...nu stiu... sint obosit acum...Oare cum il chema?

Atunci n-am simtit nevoia sa-i stiu numele. I-am spus mult timp "barbatul cu tigara". Si l-am pastrat in memorie asa. "Barbatul cu tigara".

Este sfarsit de octombrie acum si e vreme ploioasa.Acest lucru imi aminteste de el.L-as chema acum daca as sti de unde sa-l iau. L-as chema si i-as spune: "uite, vezi,ploaia asta mi-a amintit de tine". Si el m-ar auzi vorbind. "E frig", i-as spune. "Da, e foarte frig", mi-ar raspunde...

Acelasi EDY