De ce sa alegem sa fim nefericiti ?

Una dintre problemele fundamentale in relatiile dificile pe care le avem cu ceilalti este aceea ca "nu acceptam sa nu fim iubiti". Cind ne simtim respinsi, incepem un razboi aprig si inconstient cu noi insine si cu celalalt, in incercarea disperata a mintii noastre de a cistiga iubirea care "nu exista".

Simptomele acestui travaliu sint foarte usor de identificat de catre fiecare dintre noi; suferinta mentala ce izvoraste in cele mai banale momente, precum acela in care asteptam sa fim cautati, curtati, sa ni se dea atentie maxima, este indiciul esential al neacceptarii. Aceasta stare de suferinta este - dincolo de orice aparenta - o alegere pe care singuri o facem, in scopul de a ne confirma un tipar mental, de obicei creat in copilarie: "eu nu sint iubit!". Barbatii si femeile - deopotriva - trec prin travaliul respingerii si al neacceptarii situatiei in care nu se simt iubiti si toti obtin doze maxime de fiere din aceste povesti.

De ce alegem sa fim nefericiti si de ce alegem amaraciunea si durerea mentala si emotionala, cind putem sa ne indepartam constient de persoana care nu ne iubeste sau de aceea care - la un moment dat - da semne de oboseala in relatia cu noi? Cel mai probabil "suferinta" provine dintr-o perceptie creata in copilarie si anume aceea "eu nu sint iubita!". Ca urmare, noi vom atrage de-a lungul vietii persoane care nu ne pot iubi, pina cind vom schimba aceasta perceptie, pina cind vom putea trai in sufletul nostru cu sentimentul ca sintem iubiti fara conditii, ca meritam sa fim iubiti si avem rabdare sa asteptam iubirea care ni se poate darui cu adevarat.

Este extrem de important sa stim ca suferinta din dragoste, oricind si cu oricine am trai-o, apare pentru a ne vindeca de obiceiul mental de a suferi. Cind sintem respinsi si suferim, noi nu iubim - neaparat, cit sintem victime ale Ego-ului, ale mintii proprii. Ego-ul nu suporta respingerea, nu o intelege ca pe un act divin, nu stie ca fara respingere noi nu ne-am intilni niciodata perechea. Ego-ul vrea sa cistige, mai mult decit sa iubeasca. Pentru Ego, suferinta din dragoste are iz de lupta, cu flinte si arme teribile. Inima, insa, iubeste pur si simplu. Daca nu primim telefonul asteptat, inima spune: "Poate va veni mai tirziu. Dar, nu are importanta daca vine sau nu. Eu iubesc si asta-i minunat. Sint fericit pentru ca pot simti iubire!".

Ego-ul, insa, se gindeste la cit te iubeste celalalt. Mai mult, la cit nu te iubeste. Mintea diseca fiecare gest, fiecare miscare si le catalogheaza ca fiind groaznice si lipsite de dragoste. Mintea nu este interesata de dragoste, caci ea nu poate simti dragostea. Dragostea se simte cu inima, cu sufletul iar mintea nu are acces la ea decit atunci cind renunta la toate pretentiile, asteptarile, dorintele si frustrarile ei. Mintea provoaca dependenta de altul; inima poate iubi. Noi putem evita caruselul acestor teribile suferinte, fiind constienti de tendinta mintii de a suferi, inca de la inceputul unei relatii. Daca sintem respinsi de cineva este important sa ne mentinem in mod constient in starea de iubire, de bine, de intelegere a motivelor pentru care a venit la noi respingerea.

Daca alegem constient sa ne simtim bine, indiferent de cit ne iubeste sau nu alt om, daca alegem sa fim fericiti, pur si simplu, cu el sau fara el, mintea incepe sa urmeze inima cu docilitate si sa ne serveasca in procesul de vindecare. Mintea isi schimba modul de a vedea dragostea atunci cind noi decidem sa ne simtim fericiti, orice ar fi ! A accepta ca nu putem fi iubiti de oricine la modul omenesc al cuvintului, a accepta ca, atunci cind cineva ne evita, nu este nici o tragedie, ci un act de vindecare, ne ajuta sa ne concentram atentia asupra fericirii noastre si nu asupra Ego-ului care ne atrage in capcana suferintei.

Fiecare om are tiparele sale; cind intra intr-o relatie de dragoste, omul intra impreuna cu tiparele de dragoste din trecut.Iubitii din trecut sint prezenti in energia noastra de cite ori ne indragostim. A ne vindeca inseamna a ne schimba atitudinile batoase, scortoase si de suferinta, incercind sa privim dragostea intr-un mod nou. A accepta ca nu sintem iubiti de toata lumea inseamna a intelege ca cel ce nu ne iubeste are in interior tiparul "eu nu iubesc". Si atunci, respingerea lui este un serviciu extraordinar pe care ni-l face, intrucit tiparul nostru este "eu nu sint iubit". Reparatia vindecatoare se poate face chiar si repetind continuu "eu iubesc, eu sint iubit", cu orice ocazie, inainte de culcare, in mod special. Desigur ca aceasta presupune si implicarea constiintei noastre si o schimbare majora de atitudine interioara privind dragostea si relatiile cu ceilalti.E greu, dar nu imposibil...