E toamna ...

Toamna s-a asezat peste toate razvratirile mele.Pacea ruginita a unei naturi ingaduitoare mi-a mintit de mine,cel plecat putin pe plajele pasiunilor estivale.Pentru fiecare varsta si pentru fiecare temperament,toamna inseamna altceva.

Racoarea toamnei mi-a readus (daca plecase cumva...) contemplatiile cu sambure filosofic.Incep sa meditez la timpul care a trecut,la timpul care a mai ramas.Cine stie cat a mai ramas?...

Oamenii se indragostesc toamna.Clipocitul frunzei bezmetice,care sta sa alunece pe asfalt,are un efect afrodiciac.Oamenii singuri descopera ca in jurul lor sunt numai oameni indragostiti.Indragostitii observa - probabil - ca pretutindeni sunt oameni singuri.

Mai mult ca oricand,toamna devin mai atent la incapatanarile mele,la greselile mele care mi-au permis sa fiu "liber".Unii spun ca toamnele sunt triste,dar ele vorbesc prea mult ca sa fie dezolante.Vocea toamnei declanseaza idei care ma mobilizeaza,care ma invata sa-mi iau viata de la capat.Dincolo de ariditatea verilor,toamnele au acea blandete a bunicii : desueta,dar irezistibila.

Mereu uit ca vine toamna...Poate ca acest e-mail vrea sa-ti reaminteasca si tie acest lucru.Dar,ne trezim intr-o zi ca palesc pomii,ca avem acel "nu stiu" sfredelitor in suflet,ca vrem ceva si pe cineva,ca viata trebuie renovata.

Toamnele sunt o senectute a anilor.Paradoxal,sunt cel mai frumos inceput.Toamna apare dintr-o data,o adulmeci intr-o zi de septembrie cand realizezi cat de mult nu te-ai mai intrebat in ce zi sau luna esti.

Este octombrie si toamna miroase intr-un fel inconfundabil,ca un pat nuptial,ca un strugure,ca o tentatie...


Acelasi Eduard