Greseala-condamnarea la moarte a unei relatii?

Acest articol nu se doreste o critica la adresa unei persoane si nici o gluma la adresa cuiva daca pe parcurs tonul va fi ironic, ci o sinteza a situatiilor si problemelor cu care m-am confruntat eu in ultima perioada si care m-au pun pe ganduri, si cred ca astfel de probleme sunt comune tuturor cuplurilor, indiferent daca sunt gay sau nu.

O relatie cred ca nu se poate construi prin intalniri in parcuri , terase si alte spatii publice, fara sa petreci in intimitate ceva timp ;nu poti demonstra la o bere ce asteptari ai de la o persoana si ce poti oferi tu ; e nevoie de timp si rabdare(ceea ce multi nu au).

Deci ca sa cunosti pe cineva trebuie sa te implici nu sa te eschivezi la primul hop intalnit in cale, hop care tie ti se pare greu sau imposibil de sarit sau inacceptabil dar care nu e in realitate decat in mintea ta.
Nu cred ca poti incepe o relatie cu cineva doar atunci cand crezi ca stii totul despre celalalt iar celalalt totul despre tine ;o relatie implica, cred cunoasterea de zi cu zi a celuilalt, prin interactiunea cu celalalt ajungi sa il cunosti, cu defecte si calitati, vicii si dorinte nespuse.

Sincer am luat ca model parintii mei care au peste 30 de ani de convietuire impreuna si nu pot spune ca se cunosc bine nici acum dupa atat timp ;omul se schimba permanent iar cel de langa el trebuie sa se adapteze daca il iubeste, si daca motivul pentru care il iubeste a ramas acelasi.

Nu stiu de ce eu am crezut ca a iubi echivaleaza cu a ierta celui care greseste fata de tine si isi cere scuze. Insa eu chiar credeam ca o greseala recunoscuta e pe jumatate iertata...
Poate din cauza ca eu sunt mai slab de inger(mai blond, ca sa nu zic prost) si iert mai usor pe cei care gresesc fata de mine, decat ei pe mine cand gresesc.
Pentru o persoana o actiune sau o inactiune poate fi catalogata ca greseala si deci prin ea sa ii aduci prejudicii, pe cand pentru o alta ea sa nu fie decat o simpla hotararea luata in pripa si automat perdonabila.
Cum stii care e greseala si care nu ? Prin comunicare cred eu ; cel in fata caruia ai gresit fara ca tu sa iti dai seama ar trebui sa iti spuna deschis ca ai gresit, nu sa astepte ca sa iti dai seama de ceva ce in gandirea ta nu e gresit dar in a lui e de neiertat.

Nu ai de unde stii cum gandeste celalat daca nu comunica cu tine dorintele si gandurile sale, nu e relatie aceasta stare de fapt, e un joc care nu se va termina bine pentru nici unul dintre participanti.

Nu poti stii daca gresesti sau nu atata timp cat nu stii ce considera gresit celalalt vizavi de persoana sa, nu esti Mafalda sa citesti ganduri, telepatie si altele asemeni...si mi se pare deplasata afirmatia « daca iti spun ce consider eu gresit tu te vei schimba in scopul de a-mi face mie pe plac, si deci nu ai mai fi tu, iar eu vreau ca tu sa faci asa cum simti nu cum as dori eu » pentru ca atunci cand decizi sa te alaturi intr-o relatie altei persoane evident ca acest lucru va avea un impact major asupra ta si nu numai, si deci te va schimba, o relatie inseamna compromisuri de fiecare parte, pentru ca ce relatie e aceea in care amandoi vor acelasi lucru, fac acelasi lucru, in acelasi mod si fara abateri de la o lege nescrisa asupra careia au cazut de acord ?

In opinia mea e o relatie plictisitoare si fara satisfactii, e ca si cum ai avea propria ta imagine din oglinda linga tine non stop, iar eu unul chiar nu caut asa ceva.
Parintii de ce iarta copiilor nenumaratele greseli si prostioare pe care le fac ? Din iubire cred eu ; altfel eu cel putin la cate am facut in copilarie acum ar fi trebuit sa fiu abandonat daca nu m-ar fi iertat.

Unii acum vor zice ca una e sa ierti un copil care se presupune ca nu stie ce face si alta un adult care e in deplinatatea facultatilor mintale, si nu ar fi departe de adevar.
Insa umila mea parere e ca atunci cand iubesti o persoana, fie ea copil sau adult , iar ea e constienta ca a gresit fata de tine si face dovada constientizarii raului produs, atunci trebuie sa o ierti, pentru ca oameni suntem nu zei.
Nu suntem si nu putem fi fara pata, important e sa invatam din greselile pe care le facem fata de altii si uneori fata de noi insine fara sa gandim prea mult si sa nu le repetam pe viitor.

Greselile pe care le facem fiecare fara sa vrem, uneori din egoism sau amor propriu mi se par omenesti, iar daca prin aceste greseli ai jignit sau lovit in cei dragi si ai constientizat ca ai facut rau fara sa gandesti inainte, atunci ai dreptul sa fi iertat pentru acestea, asta daca ceilalti o pot face.

Pentru ca cu uimire am observat , sunt oameni(presupusi dragi tie) care la o simpla greseala te repudiaza ca si cum acea greseala ar fi fost una care le-ar fi pus viata in pericol si gratierea ei ar insemna incalcarea principiilor de viata ale celui fata de care sa gresit.

Dar atunci ma intreb la ce bun sa incepi o relatie ? Ce sentimente aduci intr-o relatie daca iertarea nu are loc ?Cum poti iubi o persoana fara sa o poti ierta pentru greseli de iertat ?
Pentru ca nu mi se par greseli de neiertat, faptul de a nu dori sa mergi la plimbare intr-o seara cand nu ai starea necesara, de a nu dori sa mergi intr-o discoteca cand celalalt are ceva la bord deja, de a nu dori sa te uiti la un film la care celalalt ar vrea sa va uitati.

Cred ca prin comunicare s-ar evita foarte multe din greselile pe care le facem fara sa vream celorlati, si asta nu neaparat ne-ar schimba pe noi cei care suntem predispusi a le comite, ci pur si simplu cred ca ne-ar ajuta sa cunoastem mai bine persoana de linga noi.

Insa parerile sunt impartite, atatia oameni , atatea tipologi...

Eu cred ca atunci cand gresesti prin cele scrise mai sus fata de cel pe care il iubesti, atunci ai dreptul la a fi iertat daca si el te iubeste. Nu pot concepe iubire fara iertare, si aici nu fac aluzie la crestinism, pentru ca nu ma pot lauda ca sunt unul ; dar in definitiv ce e iubirea daca nu iertare, acceptarea celuilalt asa cum e el(cu bune, cu rele) , nu cum am vrea noi sa fie !

Suntem oameni deci imperfecti, am fost alungati din RAI tocmai pentru ca am gresit, dar urmarea o stiti si voi...intr-un final vom fi iertati cu conditia ca sa ne caim de faptele noastre si mi se pare chiar plauzibil, in necredinta mea .