Ceea ce ve-ti citi mai jos nu imi apartine ca creatie, dar m-a impresionat si ma facut sa cad pe ganduri, si ca urmare am zis ca trebuie postat si aici>
"Nu exista iubire. Decat multa autosugestie. Iti construiesti un model ideal in subconstient pe care automat il cauti in orice persoana. Cand ti se pare ca gasesti o persoana care are din caracteristicile modelului respectiv, i le asemuiesti tu si pe celelalte... si te indragostesti.Si intr-un final, pentru ca totul are un final, iti dai seama ca de fapt, persoana respectiva nu e asa cum o vedeai tu, in forma idealista cu care o imbracasei, ci este o persoana normala pe care de fapt n-o cunosti pentru ca ai fost prea ocupat sa-i atribui caracteristicile idealului tau.
Toate iubirile se termina mai devreme sau mai tarziu. Asta e marea mea revelatie: ca nici una nu dureaza. Si toata viata nu faci decat sa il cauti pe el, iti irosesti viata aiurea si ramai cu gustul amar dat de faptul ca el nu exista.
SPUNE NU...IDEII DE CUPLU!!! ???
Nimic nu este mai rau decat sa suferi din dragoste. Sa simti cum este sa fi tradat. Sa simti ca ti-ai pus bazele intr-o persoana si aceasta te-a dezamagit cu ceva, cu fiecare zi care a trecut . Sa simti cum este sa fi inselat. Iti pui mii de intrebari. De ce? Cine ar merita sa i se intample asa ceva? Eu cred ca nimeni. Dar suferi pentru ca persoana de langa tine nu te-a iubit si nu s-a gandit la tine.
Atunci te gandesti, de ce sa mai suferi pentru o persoana care nu te-a meritat, singurul lucru pe care la facut a fost sa provoace suferinta. Cum poti uita asa ceva?
De ce trebuie sa suferim? Se spune ca dupa ce depasim perioada vom ajunge sa fim si mai puternici. Se poate. Pana atunci ma cert ca am fost asa naiv si am crezut in "el". Mii de intrebari imi rasuna in cap. De ce trebuie sa suferim?
M-am trezit azi mergand singur pe strada si mi-am dat seama ca am invatat sa fiu singur. Am invatat sa las totul in urma, sa merg singur mai departe, sa nu cer nimic numanui. Am invatat sa nu mai cred nimic, am invatat sa ma bazez numai pe mine.
Trebuie sa marturisesc faptul ca n-a fost usor, insa acum am ajuns la un stadiu in care singuratatea asta imi da uneori putere.
Mergand singur azi am realizat cat de multe m-a invatat viata asta. M-a invatat sa accept singuratatea, sa accept respingerile, durerile, dezamagirile, prieteniile pierdute din cauza celor care nu m-au acceptat sau nu i-am acceptat. Insa, in primul rand am acceptat sa merg singur pe un drum, pe drumul meu, asa cum e el, mai usor sau mai greu. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma ajut singur si ca nu am de ce sa cer mai mult decat am; nu voi avea niciodata.
Pareri de rau, sperante, iubiri, le-am lasat pe toate in urma, mai simt ceva, mai vreau ceva? Viata asta m-a invatat numai sa accept, numai sa cred ca imi este dat numai ce imi este dat si nu trebuie sa cer mai mult pentru ca n-am nici o sansa. Nu ma mai doare, nu mai simt.
Traiesc pentru altii, simt pentru altii, nimeni n-a simtit pentru mine.
Insa am acceptat si asta, am acceptat tot ce a vrut viata asta pentru mine. Mergand pe drumul asta, singur, am acceptat tot, pana si ce nu ma gandisem ca voi vrea vreodata. Singuratate, copaci dezgoliti, cuvinte desarte, vorbe in vant… Destin, viata, amagiri, deziluzii, sperante… plecate toate prin vantul rece al unei toamne tarzii.
In timp ce multi dintre noi aleg sa se sacrifice intr-o relatie fara viitor, un barbat independent stie ca singuratatea este un lux pe care de cele mai multe ori nu trebuie sa ti-l refuzi. Bucura-te de momentele in care esti singur, s-ar putea sa nu te mai intalnesti cu perioada aceasta.Imi pare rau pentru felul in care am ajuns...Eram un baiat iubareat, increzator si cu multe sperante...Dupa o experienta avuta am ajuns sa nu mai pot iubi, sa nu mai cred in cuvinte, in tandrete,promisiuni.
Imi pare rau ca am acordat atentie cui nu trebuia.
Merit ce mi s-a intamplat caci nu am stiut sa ma protejez, am renuntat la unele dintre principii, si in primul rand am vrut sa fiu altcineva decat eram atunci. Am reusit asta. Sunt mai trist si mai singur ca oricand.
Cel mai bun lucru, am descoperit ca am un prieten, si ca pot primi de la el sprijin oricand, lui ii multumesc pentru ce mi-a oferit cand eram trist.
Poate nu e bine sa zic asta...dar ce mai conteaza caci sunt un trecator... Am reusit sa fiu pacalit. Vorbe frumoase, tandrete, promisiuni, numai vise si aproape indeplinite.
Daca spune imi pare rau, ma ierti?
Ce ar trebui sa faci? Eu am iertat si am fost calcat in picioare...a doua oara nu am mai iertat aceeasi persoana insa m-am intors la altcineva care a fost mai rau...
In fine .... peste acesta experienta nu am trecut si nu cred ca voi putea face asta prea curand...
Din ciclul de filozofii aberante cu care te-ai obisnuit... Ce inseamna viata, pentru mine:
Sa risti
Uneori e vorba de sentimente, alte ori de viitor. Insa totul se reduce la tine. La alegerile pe care le faci si la cat de mult esti dispus sa pui la bataie. Sa dai de la tine, sau sa pierzi... Da, sunt multe lucruri care te pot lua prin surprindere, fie ca e vorba de sclipirea de gand in care realizezi ca nu esti atat de fericit pe cat credeai, fie de momentul in care realizezi cat de proasta a fost o alegere facuta. Dar ceea ce face diferenta e senzatia cu care ramai in final. Daca a meritat sau nu.
Sa fii bun
Nu e atat de greu sa ajuti. Sau sa-ti pese. Stiu ca lumea e plina de gri si ai impresia ca nimic nu mai merita o bucata din sufletul tau, dar te inseli. Fireste ca nu vei fi de acord cu ce-am spus mai devreme, chiar si mie mi-e greu sa cred uneori asta . Dar... Speranta exista, exceptii sunt destule. Din nou, depinde de tine daca esti parte din cenusa sau nu.
Sa razi
Cu toata gura, adica. Fara sa-ti pese de orice altceva, sa te amuzi, sa gusti din fiecare moment, sa ironizezi, sa glumesti. Sa faci cat mai multe tampenii . Dupa aceea, sa-i faci cuiva ziua mai luminoasa povestindu-i fiecare detaliu dureros de amuzant! Sa resimti clipele cu aceeasi intensitate cu care le traiai cand s-au petrecut. Si sa nu-i dai drumul copilului din tine, orice ar fi... Pentru ca el e singurul care iti da voce si te tine departe de nebunie. Sau aproape de el...
Sa iubesti
Nu stiu ce sa spun...nu cunosc acest sentimet ...Dar ce stiu eu?
Sa experimentezi
Aici ar fi esenta ta. Sa incalci regulile, sa excelezi... Sa-ti depasesti propriile limite. Sa fii alaturi de cei la care tii. Pentru ca la sfarsit... Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru cineva e sa fii sincer. Si sa speri ca sinceritatea ta nu il va face sa-si dea seama de un lucru pe care nu vroia sa-l fi aflat. Multe lucruri pot dezamagi, e adevarat, dar poti depasi orice cu un prieten alaturi. Da-ti un pic de timp. Iar daca secunda de bucurie infinita merita, atunci arunca-te in gol. Experimenteaza... Traieste...
Am ajuns sa calatoresc in timp 33 de ani si am plecat spre 34 de ani. Nu stiu sunt multi ,sunt putini..., raspunsul este la Dumnezeu. De multe ori in viata am avut momente, sa nu cred ca voi ajunge la varsta asta. Cum au fost toti acesti ani ?...Nu pot sa-i iau in ansamblu. Pot doar sa-i judec pe categorii. Mai este o chestie: intr-un fel i-am judecat atunci si altfel ii judec acum.
Am fost un copil iubit, pe urma iubit (foarte iubit) incat dupa ce am ramas fara el nu am mai putut avea alt iubit datorita amintirilor.
La un moment dat am ramas singur ,atat de singur incat m-am suparat pe Dumnezeu si pe tot ce ma inconjura. In acea perioada am varsat o mare de lacrimi.
Dupa un timp, am inteles ca in aceasta viata avem niste misiuni bine definite ,pe care trebuie sa le indeplinim.De multe ori ai multe piedici tocmai pentru a ti se indrepta pasi sa ajungi acolo unde este nevoie de tine, unde ai de salvat o viata. Trebuie sa ajuti pe cineva sa traiasca.
Daca ti se intampla asa ceva in viata nimic nu mai conteaza, restul raman doar amintiri frumoase undeva intr-un ungher al inimi. Le scoti din cand in cand ,le speli cu cate o lacrima si le depui inapoi in altarul amintirilor frumoase.
Acum ce am?... de toate, ma simt bine... daca o data am varsat o mare de lacrimi acum am o mare de prieteni care sunt langa mine. Si chiar si voi, prietenii mei virtuali imi umpleti sufletul de bucurie de cate ori gasesc mesajele voastre. Ma consider un baiat bogat,...cel mai bogat,iar cu Dumnezeu m-am impacat de mult si-i multumesc ca m-a facut sa inteleg rostul vietii.
Cea mai mare lectii este ca: TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE.
PENTRU "ADMIRATORII" MEI (se stiu ei care sunt) ....Complimentele voastre nu ma ridica,criticile voastre nu ma coboara.. Sunt ceea ce sunt,ceea ce altii vor sa fiu..
Nu sunt perfect,nici nu vreau,nici nu pot! Sunt o bucurie pentru cei care ma plac si o preocupare pentru cei care ma invidiaza.. Cat despre aceste persoane . . . comentariile voastre nu au nici un efect asupra mea..incercati prin alte metode...
Ma respecti..te respect,ma iei cu vrajeala... te iau cu vrajeala,ma ranesti... ma apar,ma urasti... nu te urasc.. de ce? pentru ca, ceea ce pe voi va caracterizeaza... pe mine nu ma defineste..!!!
Hai sa lamurim ceva... Nu am nimic cu aceste personaje. De fapt nu am avut! As mintii daca as spune ca acum, nu ma enerveaza si ma enerveaza ca nu ma lasa in pace.
Dar in acelasi timp ma fac si sa rad, de ei evident, imi place de ei ca sunt haiosi. Pacat ca se cred mari justitiari, cand de fapt sunt doar simpli frustrati ce nu isi gasesc locul sub soare . . . nu stiu de cand au devenit toti doctori in psihologie, dar se pare ca privindu-mi pozele toti stiu ce gandesc… nu ma intrebati cum de reusesc asta! Habar nu am. Dragii mei, sunt mai prost decat voi, desi nu cred ca ne-am masurat "inteligentele" sa zic asa, sunt slab sunt cum vreti voi. Dar eu sunt LIBER, nu pup fundul nici unui patron, nu joc dupa cum canta altii si… nu ma dau ce nu sunt, nu jignesc oamenii din invidie, si nu vorbesc vulgar. Si inca ceva, eu sunt acelasi si pe romeo si pe strada … si in fata si in spatele monitorului. Aceste persoane sunt tare puternice ascunse confortabil in spatele tastaturilor, dar oare au acelasi curaj pe strada? Daca v-am jignit imi cer scuze… intr-adevar nu trebuia sa ma cobor la alte nivele.
Imi place sa cunosc oameni cu antena gandirii si simtirii deschisa spre ceea ce ii inconjoara. Pun mare pret pe ceea ce e spontan si sincer. Nu ma uit la anii (de viata si de scoala) ai omului daca avem ce ne spune. Nu va suparati, nu raspund la mesaje celor fara chip.... Nu neaparat portretul lor, dar macar o imagine din mediul lor de viata, o fotografie facuta de ei, un desen, o statuie, o ulcica - sa existe pe profil...Ceva facut de mana lor... Nu doar imagini descarcate de pe net, intr-o totala lene de a imagina si crea... Sau nici macar - date alandala, expuse intr-o mistocareala totala.... dorinta de a fi bagati in seama, de a se auzi vorbind, fara sa spuna nimic...
Wednesday, December 24, 2008
Monday, December 15, 2008
Criza si crizele ce vor urma . . .
Si iata-ma intors din scurta vacanta la parinti! La munte! La polul nord:)) CFR-ul nu se dezminte, si te lasa sa ingheti in tren rapid international(culmea) pretextand ca caldura vine doar de la BRASOV :))) asta nu am inteles de ce ! Poate din cauza ca sunt cam blond! In orice caz, am ajuns inghetat la BRASOV si asta nu datorita faptului ca e iarna, ci pt. ca asa sunt conditiile in tara noastra! Dai un ban, dar mereu ai surpriza sa nu beneficiezi de acel serviciu pentru care ai platit! Si asta s-a mai intamplat si inainte de aceasta criza financiara, de care se leaga si se justifica toti cand lucrurile nu merg cum trebuie!
Dar sa trecem peste asta! Aceasta minivacanta pentru mine a insemnat vin rosu din belsug, sarmale, smantana si vizite fara numar la fosti colegi, colege de job, sefi!
In fiecare an, mi se pare normal, sa imi exprim recunostiinta fata de cei pe care i-am avut si i am langa mine, fata de cei care m-au sprijinit in momentele grele care nu au fost putine! Si datorita carora am ajuns unde sunt acuma! Nu am ajuns ceea ce sunt de unul singur ci prin suportul lor, psihic si material uneori, mai ales cand nu aveam ce manca! Singurul regret pe care il am la Bucuresti e ca nu am acesti oameni deosebiti, langa mine, acolo! Dar daca pt. mine lucrurile au luat o turnura in bine la care nici nu am visat, si am gasit un job cu care sa ma identific, nu acelasi lucru se poate spune despre ei!
Asa zisa criza i afecteaza f. puternic pe cei din patura de jos, si mai ales pe cei din zone industriale fara viitor, sa ajungi la 40 ani somer, cu copii si rate, nu e o experienta deloc placuta! Dar imi plac ca sunt tari pe pozitie, nu se lasa afectati, si au ramas neschimbati in caracter si comportament! Si asta cred ca e salvarea lor in aceste momente de criza! M-a impresionat la lacrimi taria de care da dovada o fosta colega de job, actualmente f buna prietena a mea, care de curand a fost diagnosticata cu cancer de col uterin, si care nu se lasa doborata si crede ca va trece peste aceasta incercare! Eu unul, recunosc cred ca as avea o depresie severa in locul ei! Dar ea nu! A fost, este, si va fi mereu vesela!
Aici am avut si inca mai am o persoana care mi-a fost ca a 2 mama, si pe care evident am vizitat-o si care s-a purtat cu mine ca si cu fiul ei ! Desi nu suntem rude, ci doar prieteni de familie! Femeia a trecut prin 2 decese de familie doar anul asta, iar acum are de a face cu rautatile colegilor de servici, care la auzul disponibilizarilor iminente, si-au aratat adevarat fata, spre stupefactia ei, care lucra cu ei de 25 de ani! Adica de o viata de om!
Situatiile limita se pare ca scot din om comportamente latente extreme! Care sincer nu si-ar avea locul intr-o societate si asa macinata de probleme! Dar asa sunt oamenii! Mereu vor mai mult, mai bine, si daca e nevoie trec si peste cadavrele prietenilor!
Dupa ce te zbati sa supravietuiesti cu 500 ron pe luna la bloc, dupa ce muncesti cat muncesc alti 3 oameni la un loc, sa fi improscat cu noroi fara sa ai vre-o vina in afara de faptul ca directorul pe tine te considera de pastrat si nu disponibilizat in detrimentul fabricii, mi se pare imatur din partea celor care se considera maturi in gandire! Banul, mereu a fost si va fi un factor de separatie intre oameni, fie ei prieteni, frati, sau soti! Nu degeaba se zice :banul e ochiul dracului!
Dar cred ca totul va fi bine atat timp cat ne vom pastra un dram de omenie inca in noi!
Sarbatori fericite si sanatate tuturor!
Tuesday, December 09, 2008
Be gay not a bitch....
Stau in pat, ascult muzica si ma gandesc la urmatoarele: de ce suntem ceea ce suntem? O masa din carne si oase firava, care doreste sa fie adulata, dorita, iubita? De ce cand totul dureaza doar cativa ani, pana cand imbatranim si devenim respingatori si de mila celorlalti?
La ce bun atatea statute sociale, ierarhizari, bunuri mobile si imobile cand toti sfarsim la 2 m sub teren mancati de viermi si gandaci?
De ce unii dintre noi suntem asa retrasi si agorafobi ( asta nu e o scuza pt. impolitete si nesimtire), desi dorim apropierea celorlalti, o respingem zi de zi si apoi acasa plangem ca suntem singuri?
Scriem pe N blog-uri, trairile noastre, gandurile noastre, dorintele noastre, judecatile noastre gresite majoritatea, ca sa ce ? Sa vada lumea ca existam? Iar cand trebuie sa dam ochii cu lumea ne retragem de unde am iesit?
Astfel de oameni, desi majoritatea f. inteligenti, dar cu o carenta grava a socializarii, nu-i inteleg si nu vreau sa mai am de a face cu ei! Se pedepsesc singuri, se izoleaza singuri!
Si atunci sa nu mai strige dupa ajutor, pt. ca doar ei insisi isi pot oferi acel ajutor! A judeca pe altii e simplu cand crezi ca tu esti suficient pt. tine insuti, dar tu stii in adancul tau ca nu e asa, ca ai nevoi de ceilalti care sunt mincinosi, lasi, hoti, perversi conform judecatii tale!
Deci dragi gay din Bucuresti mai ales, care sunteti majoritatea migrati aici din diferite motive, daca vreti o comunitate reala, lasati blog-urile, messengerul si socializati! Intalniti-va face to face, nu prin web cam!
Am zis socializati , nu fute-ţi-vă! Ca sa nu mai fie loc de interpretari!
La ce bun toata zbaterea asta, tot consumul asta enorm de energie, toata alergatura asta pt. a fi the best in orice e posibil uman? La ce si cui foloseste? Orgoliului nostru?
Nu putem schimba evolutia planetei, din contra I grabim sfarsitul! Nu spun asta pt. ca as fi ecologist, ci pt. ca chiar imi pasa de restul fiintelor in afara celor ca mine! De ce sa sufere altii de pe urma prostiilor pe care noi oamenii, ca niste zei atotputernici care ne credem, le facem?
P.S. Am scris pt. ca ma enervat unu pe mess rau de tot, unu care se crede destept (ruben…) dar are toate fitzele posibile si cu toate cartile din lume nu le va trata! Si mare pacat !
La ce bun atatea statute sociale, ierarhizari, bunuri mobile si imobile cand toti sfarsim la 2 m sub teren mancati de viermi si gandaci?
De ce unii dintre noi suntem asa retrasi si agorafobi ( asta nu e o scuza pt. impolitete si nesimtire), desi dorim apropierea celorlalti, o respingem zi de zi si apoi acasa plangem ca suntem singuri?
Scriem pe N blog-uri, trairile noastre, gandurile noastre, dorintele noastre, judecatile noastre gresite majoritatea, ca sa ce ? Sa vada lumea ca existam? Iar cand trebuie sa dam ochii cu lumea ne retragem de unde am iesit?
Astfel de oameni, desi majoritatea f. inteligenti, dar cu o carenta grava a socializarii, nu-i inteleg si nu vreau sa mai am de a face cu ei! Se pedepsesc singuri, se izoleaza singuri!
Si atunci sa nu mai strige dupa ajutor, pt. ca doar ei insisi isi pot oferi acel ajutor! A judeca pe altii e simplu cand crezi ca tu esti suficient pt. tine insuti, dar tu stii in adancul tau ca nu e asa, ca ai nevoi de ceilalti care sunt mincinosi, lasi, hoti, perversi conform judecatii tale!
Deci dragi gay din Bucuresti mai ales, care sunteti majoritatea migrati aici din diferite motive, daca vreti o comunitate reala, lasati blog-urile, messengerul si socializati! Intalniti-va face to face, nu prin web cam!
Am zis socializati , nu fute-ţi-vă! Ca sa nu mai fie loc de interpretari!
La ce bun toata zbaterea asta, tot consumul asta enorm de energie, toata alergatura asta pt. a fi the best in orice e posibil uman? La ce si cui foloseste? Orgoliului nostru?
Nu putem schimba evolutia planetei, din contra I grabim sfarsitul! Nu spun asta pt. ca as fi ecologist, ci pt. ca chiar imi pasa de restul fiintelor in afara celor ca mine! De ce sa sufere altii de pe urma prostiilor pe care noi oamenii, ca niste zei atotputernici care ne credem, le facem?
P.S. Am scris pt. ca ma enervat unu pe mess rau de tot, unu care se crede destept (ruben…) dar are toate fitzele posibile si cu toate cartile din lume nu le va trata! Si mare pacat !
Saturday, November 29, 2008
Lonelyness...
Da! se apropie Sf. Andrei! E maine! Eu am sarbatorit azi la un coleg de job care imi e ca un frate in acest oras egoist si murdar, dar care imi place la nebunie!
Si totusi ma simt ca dracu! E adevarat am baut, si cand beau dau frau liber sentimentelor...pe care le am pt. cel care nu e langa mine! Asa ca plang ca un prost, incercand sa ma eliberez de povara singuratatii pe care o simt, desi am o relatie!
Dar cred ca e omeneste sa iubesti, omeneste sa iti lipseasca persoana, omeneste sa plangi de dor! Si asta in taina! Pana cand te calmezi, si preiei fraiele realitatii!
Realitate care nu e mereu dulce si roza cum as vrea eu! Nu e mereu! Dar uneori este, cand il simt langa mine!
Te iubesc!
Si totusi ma simt ca dracu! E adevarat am baut, si cand beau dau frau liber sentimentelor...pe care le am pt. cel care nu e langa mine! Asa ca plang ca un prost, incercand sa ma eliberez de povara singuratatii pe care o simt, desi am o relatie!
Dar cred ca e omeneste sa iubesti, omeneste sa iti lipseasca persoana, omeneste sa plangi de dor! Si asta in taina! Pana cand te calmezi, si preiei fraiele realitatii!
Realitate care nu e mereu dulce si roza cum as vrea eu! Nu e mereu! Dar uneori este, cand il simt langa mine!
Te iubesc!
Wednesday, October 22, 2008
ALFABETUL PRIETENULUI IDEAL ...sau a iubirii?
Si ca sa ma repet, am spus prieten nu in sensul de iubit! Ci ca prieten, care de ce nu, ar putea deveni...mai mult cu acordul partilor! De ce am postat asta...? Ca să ştie lumea ce anume caut...
(A)ccepts you as you are
(B)elieves in "you"
(C)alls you just to say "HI"
(D)oesn't give up on you
(E)nvisions the whole of you (even the unfinished parts)
(F)orgives your mistakes
(G)ives unconditionally
(H)elps you
(I)nvites you over
(J)ust "be" with you
(K)eeps you close at heart
(L)oves you for who you are
(M)akes a difference in your life
(N)ever Judges
(O)ffer support
(P)icks you up
(Q)uiets your fears
(R)aises your spirits
(S)ays nice things about you
(T)ells you the truth when you need to hear it
(U)nderstands you
(V)alues you
(W)alks beside you
(X)-plains thing you don't understand
(Y)ells when you won't listen and
(Z)aps you back to reality
Nu am să comentez pt. că (aş face-o degeaba) nu vreau să jignesc pe nimeni! Sunt persoane care pur şi simplu just dont get it! And never will! Unfortunatelly! Dar viaţa merge mai departe...
Fiecare om iubeste intr-un anumit fel si are nevoie sa fie iubit intr-un anumit fel...pot sa te iubeasca oricat de multi oameni si nu e de ajuns...dar e suficient sa te iubeasca doar unul singur exact asa cum simti tu ca ai nevoie...
(A)ccepts you as you are
(B)elieves in "you"
(C)alls you just to say "HI"
(D)oesn't give up on you
(E)nvisions the whole of you (even the unfinished parts)
(F)orgives your mistakes
(G)ives unconditionally
(H)elps you
(I)nvites you over
(J)ust "be" with you
(K)eeps you close at heart
(L)oves you for who you are
(M)akes a difference in your life
(N)ever Judges
(O)ffer support
(P)icks you up
(Q)uiets your fears
(R)aises your spirits
(S)ays nice things about you
(T)ells you the truth when you need to hear it
(U)nderstands you
(V)alues you
(W)alks beside you
(X)-plains thing you don't understand
(Y)ells when you won't listen and
(Z)aps you back to reality
Nu am să comentez pt. că (aş face-o degeaba) nu vreau să jignesc pe nimeni! Sunt persoane care pur şi simplu just dont get it! And never will! Unfortunatelly! Dar viaţa merge mai departe...
Fiecare om iubeste intr-un anumit fel si are nevoie sa fie iubit intr-un anumit fel...pot sa te iubeasca oricat de multi oameni si nu e de ajuns...dar e suficient sa te iubeasca doar unul singur exact asa cum simti tu ca ai nevoie...
Thursday, October 09, 2008
Vaccinul antigripal...
Data viitoare cand am sa-l mai fac..daca o sa-l mai fac...cred ca am sa ma gandesc mai serios! Nu stiam nimik de efectele secundare! Si la un simplu search pe Google am aflat ca domle, sunt printre cei circa 1% din persoanele vaccinate si efectele se manifesta prin febra, dureri de cap, transpiratie, frisoane, mialgii, varsaturi.
Aceste reactii apar la 6-12 ore de la vaccinare si dureaza maxim 2 zile. Dar la mine au trecut 36 de ore si ma simt groaznic! Am toate simptomele si astea imi amplifica starea de depresie care imi afecteaza viata in anotimpul ploios!
Si as fi avut nevoie de cel pe care il iubesc sa fie langa mine! Dar nu cred ca ar fi bine sa-l stresez cu mica mea problema care sper sa imi treaca dimineata! Are el destule pe cap! Si totusi...ce bine ar fi daca fi cu mine acum!
Majoritatea persoanelor vaccinate nu sufera de efecte secundare ale vaccinului. Cele mai frecvente reactii adverse sunt durerea(dar e durere nu gluma, nu am putut merge nici la sala) eritemul, edemul(este rosu si fierbinte ca focul) mancarimea e tolerabila, a caror durata este de 1-2 zile.
Mai mult nu scriu ca chiar nu ma simt bine, si nu gasesc nenorocitu ala de termometru, ca am febra si nu stiu cat!
Sanatate! ca e mai buna decat toate! Uneori suplineste si dragostea!
Aceste reactii apar la 6-12 ore de la vaccinare si dureaza maxim 2 zile. Dar la mine au trecut 36 de ore si ma simt groaznic! Am toate simptomele si astea imi amplifica starea de depresie care imi afecteaza viata in anotimpul ploios!
Si as fi avut nevoie de cel pe care il iubesc sa fie langa mine! Dar nu cred ca ar fi bine sa-l stresez cu mica mea problema care sper sa imi treaca dimineata! Are el destule pe cap! Si totusi...ce bine ar fi daca fi cu mine acum!
Majoritatea persoanelor vaccinate nu sufera de efecte secundare ale vaccinului. Cele mai frecvente reactii adverse sunt durerea(dar e durere nu gluma, nu am putut merge nici la sala) eritemul, edemul(este rosu si fierbinte ca focul) mancarimea e tolerabila, a caror durata este de 1-2 zile.
Mai mult nu scriu ca chiar nu ma simt bine, si nu gasesc nenorocitu ala de termometru, ca am febra si nu stiu cat!
Sanatate! ca e mai buna decat toate! Uneori suplineste si dragostea!
Sunday, October 05, 2008
Cand se schimba....
Iubirea se manifesta sub multiple aspecte si ia forma confortului psihologic, a dorintei fizice, a bunei dispozitii, a golului din stomac si a preaplinului sufletesc, a iluziilor, a mangaierilor pline de tandrete, a cuvintelor de incurajare, a indraznelii de a visa si de a spera.
Iubirea este perceputa prin prisma sentimentelor pe care le avem si a resurselor interioare. Cineva spunea ca forta si intensitatea cu care iubim isi trag energia din capacitatea noastra de a iubi, si nu neaparat din faptul ca partenerul poseda calitati reale care l-ar putea face iubit.
Atunci cand partenerul este tandru, sentimentul iubirii capata forma tandretei, cand iubirea intr-un cuplu este linistita, iubirea este perceputa ca o oaza a pacii, cand dragostea este dorinta si atractie fizica, iubirea capata infatisarea pasiunii. Cert este ca fiecare resimte iubirea in mod diferit, iar sentimentele variaza de la persoana la persoana.
Mai mult ca sigur ca in spatele fiecarei persoane se afla o frumoasa poveste de dragoste. Indaratul fiecarui chip pe care il vedem pe strada se ascunde o poveste de viata cu un final mai mult sau mai putin fericit. Ei sunt oameni care au avut si au trairi intense si sentimente puternice. Noi, la randul nostru, suntem oameni ce iubim, ne indragostim, suferim, ne schimbam sentimentele si iubim iar. Si apare atunci intrebarea > Daca sentimentul iubirii este atat de reconfortant, de ce nu-l putem pastra toata viata?
De ce acest superb sentiment se altereaza odata cu trecerea timpului sau odata cu aparitia problemelor?
De ce nu mai este la fel de profund ca la inceput?
Sincer, am cautat raspunsul in studii de psihologie, in tratate de stiinta si-n cercetari din diferite domenii, insa un raspuns mai pe intelesul inimii mele l-am gasit in experienta altor oameni.
Psihologii spun ca fiecare sentiment trait la capacitate maxima este unic si nu poate exista un al doilea sentiment identic cu cel dintai. Suna a paradox, dar chiar asa este! Experienta celor din jur imi spune ca sentimentele se schimba in functie de imprejurari, de necazuri si in functie de noi. Instinctul meu imi spune ca sentimentele noastre se schimba pentru ca si noi ne schimbam. Sentimentele nu mai sunt aceleasi pentru ca noi insine trecem prin schimbari. Iar uneori aceste schimbari ne influenteaza in mod decisiv modul in care gandim, modul in care simtim sau felul in care stim sa ne traim viata.
Este usor sa-l invinovatesti pe celalalt pentru ca s-a schimbat, dar este foarte greu sa accepti ca uneori vina o porti tu sau chiar cei doi parteneri ai unui cuplu. Sentimentele se schimba pentru ca intervine rutina, intrusa care transforma pana si cea mai inflacarata dragoste in simple obiceiuri si obisnuinta. O reala problema apare atunci cand modificarile prin care trec cei doi parteneri nu se sincronizeaza mai deloc.
Sentimentele se schimba pentru ca ambii parteneri trec prin modificari, dar in mod separat, fara sa stie unul de celalalt. Sentimentele se pot schimba in mod negativ atunci cand fiecare incepe si-si construieste separat propriul coltisor in care au loc modificari interioare. Dar nu schimbari in doi, ci schimbari individuale...
E posibil ca schimbarea sentimentelor sa fie cauzata de incompatibilitatea dintre parteneri. La inceputul unei relatii, exista convingerea ca dragostea poate invinge orice, ca dragostea trece peste orice obstacol... Si ca dragostea poate invinge pana si nepotrivirea de caracter. O premiza total gresita daca avem in vedere faptul ca majoritatea conflictelor care duc in final la distrugerea de sentimente au ca punct de plecare incompatibiliatea dintre doi parteneri.
Se poate ca la inceput nu i-am acordat incompatibilitatii atentia cuvenita. Sau am vazut-o, dar nu am vrut sa o constientizam. In timp insa, aceasta da nastere la multe batai de cap. Sentimentele noastre se schimba pentru ca in timp ne dam seama cum este celalalt in realitate, iar imaginea de acum nu coincide cu cea formata la inceputul relatiei sau cu asteptarile pe care ni le-am facut in legatura cu persoana sa.
Sentimentele se schimba pentru ca uneori suntem lasi si ne este frica de propriile trairi. Unii dintre noi simt teama fata de sentimentele profunde. Ne este frica de ele. Ne este frica sa simtim mai mult decat putem duce sau mai mult decat consideram noi ca ne este suficient. Atunci cand simtim ca este posibil ca un sentiment sa devina prea intens si ca nu este tocmai ceea ce ne dorim in acel moment, ne retragem incet incet in carapacea noastra si le spunem stop. Ne comportam ca niste lasi pentru ca ne multumim cu putin, atunci cand putem trai sentimente puternice.
Din variate motive, unele persoane intampina la un moment dat dificultati in a-si exprima sentimentele. Acest lucru nu denota ca sentimentele s-au schimbat, ci indica faptul ca nu mai stim la fel de bine sa le exprimam, sa le dam forma cuvintelor sau a gesturilor. In neputinta noastra de a spune ce simtim, incercam nu sa ne reprimam sentimentele, ci doar sa le tinem sub control.
Deci aveti ceva de spus? Spuneti-o!
P.S. E adevarat ca tot ce afisez aici este urmarea trairilor si feeling-urilor mele de zi cu zi! Dar a nu se confunda cu o caracterizare a relatiei mele sau a persoane cu care formez un cuplu, pt. ca e gresita!
Iubirea este perceputa prin prisma sentimentelor pe care le avem si a resurselor interioare. Cineva spunea ca forta si intensitatea cu care iubim isi trag energia din capacitatea noastra de a iubi, si nu neaparat din faptul ca partenerul poseda calitati reale care l-ar putea face iubit.
Atunci cand partenerul este tandru, sentimentul iubirii capata forma tandretei, cand iubirea intr-un cuplu este linistita, iubirea este perceputa ca o oaza a pacii, cand dragostea este dorinta si atractie fizica, iubirea capata infatisarea pasiunii. Cert este ca fiecare resimte iubirea in mod diferit, iar sentimentele variaza de la persoana la persoana.
Mai mult ca sigur ca in spatele fiecarei persoane se afla o frumoasa poveste de dragoste. Indaratul fiecarui chip pe care il vedem pe strada se ascunde o poveste de viata cu un final mai mult sau mai putin fericit. Ei sunt oameni care au avut si au trairi intense si sentimente puternice. Noi, la randul nostru, suntem oameni ce iubim, ne indragostim, suferim, ne schimbam sentimentele si iubim iar. Si apare atunci intrebarea > Daca sentimentul iubirii este atat de reconfortant, de ce nu-l putem pastra toata viata?
De ce acest superb sentiment se altereaza odata cu trecerea timpului sau odata cu aparitia problemelor?
De ce nu mai este la fel de profund ca la inceput?
Sincer, am cautat raspunsul in studii de psihologie, in tratate de stiinta si-n cercetari din diferite domenii, insa un raspuns mai pe intelesul inimii mele l-am gasit in experienta altor oameni.
Psihologii spun ca fiecare sentiment trait la capacitate maxima este unic si nu poate exista un al doilea sentiment identic cu cel dintai. Suna a paradox, dar chiar asa este! Experienta celor din jur imi spune ca sentimentele se schimba in functie de imprejurari, de necazuri si in functie de noi. Instinctul meu imi spune ca sentimentele noastre se schimba pentru ca si noi ne schimbam. Sentimentele nu mai sunt aceleasi pentru ca noi insine trecem prin schimbari. Iar uneori aceste schimbari ne influenteaza in mod decisiv modul in care gandim, modul in care simtim sau felul in care stim sa ne traim viata.
Este usor sa-l invinovatesti pe celalalt pentru ca s-a schimbat, dar este foarte greu sa accepti ca uneori vina o porti tu sau chiar cei doi parteneri ai unui cuplu. Sentimentele se schimba pentru ca intervine rutina, intrusa care transforma pana si cea mai inflacarata dragoste in simple obiceiuri si obisnuinta. O reala problema apare atunci cand modificarile prin care trec cei doi parteneri nu se sincronizeaza mai deloc.
Sentimentele se schimba pentru ca ambii parteneri trec prin modificari, dar in mod separat, fara sa stie unul de celalalt. Sentimentele se pot schimba in mod negativ atunci cand fiecare incepe si-si construieste separat propriul coltisor in care au loc modificari interioare. Dar nu schimbari in doi, ci schimbari individuale...
E posibil ca schimbarea sentimentelor sa fie cauzata de incompatibilitatea dintre parteneri. La inceputul unei relatii, exista convingerea ca dragostea poate invinge orice, ca dragostea trece peste orice obstacol... Si ca dragostea poate invinge pana si nepotrivirea de caracter. O premiza total gresita daca avem in vedere faptul ca majoritatea conflictelor care duc in final la distrugerea de sentimente au ca punct de plecare incompatibiliatea dintre doi parteneri.
Se poate ca la inceput nu i-am acordat incompatibilitatii atentia cuvenita. Sau am vazut-o, dar nu am vrut sa o constientizam. In timp insa, aceasta da nastere la multe batai de cap. Sentimentele noastre se schimba pentru ca in timp ne dam seama cum este celalalt in realitate, iar imaginea de acum nu coincide cu cea formata la inceputul relatiei sau cu asteptarile pe care ni le-am facut in legatura cu persoana sa.
Sentimentele se schimba pentru ca uneori suntem lasi si ne este frica de propriile trairi. Unii dintre noi simt teama fata de sentimentele profunde. Ne este frica de ele. Ne este frica sa simtim mai mult decat putem duce sau mai mult decat consideram noi ca ne este suficient. Atunci cand simtim ca este posibil ca un sentiment sa devina prea intens si ca nu este tocmai ceea ce ne dorim in acel moment, ne retragem incet incet in carapacea noastra si le spunem stop. Ne comportam ca niste lasi pentru ca ne multumim cu putin, atunci cand putem trai sentimente puternice.
Din variate motive, unele persoane intampina la un moment dat dificultati in a-si exprima sentimentele. Acest lucru nu denota ca sentimentele s-au schimbat, ci indica faptul ca nu mai stim la fel de bine sa le exprimam, sa le dam forma cuvintelor sau a gesturilor. In neputinta noastra de a spune ce simtim, incercam nu sa ne reprimam sentimentele, ci doar sa le tinem sub control.
Deci aveti ceva de spus? Spuneti-o!
P.S. E adevarat ca tot ce afisez aici este urmarea trairilor si feeling-urilor mele de zi cu zi! Dar a nu se confunda cu o caracterizare a relatiei mele sau a persoane cu care formez un cuplu, pt. ca e gresita!
Monotonia in relatii...
De ce abordez acest subiect de care ne e teama sa admitem ca exista in relatiile noastre? Pt. ca vreau sa nu apara la mine! Simplu! Desi s-ar putea sa fi aparut si sa nu constientizez eu inca!... Dispare tandretea, dispare sarutul, mangaierile...adica e dezastru! E tot ce poate fi mai rau intr-o relatie! E inceputul sfarsitului!
Adevarata arta nu este aceea de a creea o relatie, ci aceea de a o intretine mereu vie. Monotonia pandeste toate relatiile si asteapta doar o clipa de neatentie pentru a pune monopol pe cuplul tau. In orice relatie, mai devreme sau mai tarziu, se instaleaza monotonia. Si acum te gandesti: aoleu, e de rau! Insa nu este chiar asa...
Imagineaza-ti cum ar fi daca nu ai sti ca il gasesti in fiecare dimineata langa tine, ca la 6 seara vine acasa, ca ii place omleta cu sunca si ca duminica e ziua voastra de plimbare prin parc? Asta e doar un exemplu, si nu ce mi se intampla mie! Asa monotonie as vrea eu! :)
Dar sa revin ! Orice relatie are nevoie de stabilitate, fara de care ar fi un haos. Personalitatea unui om reprezinta suma caracteristicilor lui constante, cele care raman neschimbate indiferent de imprejurari. De exemplu: daca ar fi sa-l caracterizezi pe prietenul tau intr-un cuvant si acela ar fi "ambitios", inseamna ca este principala lui trasatura de personalitate si ca asa se va comporta atat la serviciu, cat si cu prietenii sau familia. Daca insa spui ca e ambitios la serviciu, foarte glumet in relatiile cu prietenii si cald cu familia (observa ca am zis numai de bine), asta inseamna ca principala lui trasatura de personalitate este flexibilitatea, capacitatea de a se adapta oricarei situatii.
A-ti cunoste partenerul inseamna a sti ce-i place si cum va reactiona in anumite situatii. Da, vei spune, si atunci ce farmec mai are relatia cand totul e atat de previzibil? Cum sa fii fericit cand stii ca va adormi la filmul de dragoste care a castigat cinci Oscaruri? Previzibilul e deosebit de important! Una din nevoile de baza ale omului este controlul, siguranta ca se poate descurca in orice situatie neasteptata. Si cum traim intr-o lume care evolueaza atat de rapid, gandeste-te cum ar fi ca iubitul tau sa se schimbe in fiecare zi! Cum ar fi sa-i placa in fiecare zi altceva, sa aiba alta idee de distractie in fiecare saptamana, sa prefere alte feluri de mancare. Eu unu nu stiu daca as face fata...sau spate...
Monotonia e necesara! Dar ca orice lucru, trebuie practicata cu masura. Daca devine tandru in fiecare seara la ora 8 dupa stiri, daca iesiti la sfarsitul fiecarei saptamani in acelasi bar si purtati aceeasi discutie la micul dejun, "ceva e putred in Danemarca!"
Monotonia poate duce la plictiseala, la senzatia de timp stat in loc, pentru ca totul e acelasi. Dar de ce se intampla asta? De ce nu mai e ca la inceput, cand in fiecare zi te surprindea cu ceva nou? In prima etapa a unei relatii, oricine urmareste sa atraga continuu pe cel de care e interesat. Ca sa cuceresti pe cineva, e necesar sa-i mentii atentia asupra ta, sa-l faci sa se simta cea mai dorita persoana si nu in ultimul rand, sa-i arati ca tu esti cel mai interesant personaj din toate timpurile. :))
Cand partenerul tau considera ca te-a cucerit, nu va mai avea acelasi avant pionieresc in a-ti face cadouri sau a aduce ceva nou relatiei. Dar asta nu inseamna ca nu mai e interesat de tine! Inseamna doar ca nu mai e interesat sa te cucereasca!
Nu cred insa ca a face acum din nou pe inabordabila/lul va rezolva aceasta situatie. In primul rand ca ai fi fals si aceasta e cel mai rau lucru care se poate intampla. In al doilea rand pot aparea efecte adverse. Adica el poate intelege ca nu-l mai iubesti si pentru a nu suferi mai mult, va fi primul care va pleca si atunci chiar se va schimba ceva. Majoritatea oamenilor nu realizeaza ca a mentine o legatura de dragoste este mult mai greu decat a cuceri! Mentinerea implica multa iubire (caci daca dragoste nu e, nimic nu e), dar si imaginatie, inventivitate si, de ce nu, curaj.
Daca simti ca relatia ta ar avea nevoie de un suflu proaspat, de mici modificari "pe ici pe colo, prin punctele esentiale", din punctul meu de vedere ai doua alternative. Fie ii spui direct ce ti-ai dori si va ganditi impreuna la noi modalitati de a va petrece timpul sau folosesti o metoda mai subtila, indirecta, prin care sa-i comunice ce astepti de la el. Si ce moment ar fi mai bun decat Craciunul? Chiar daca ne indepartam de semnificatia religioasa a sarbatorilor in general, acestea joaca un rol deosebit de important in viata noastra. Pentru ca in aceste zile iti aduci aminte de tine (te surprinde afirmatia aceasta?), incerci sa-ti faci ordine in viata si iti propui sa fi mai bun, sincer, muncitor etc.
De ce nu ti-ai propune sa fi mai ingenios, mai creativ, mai surprinzator? Daca te hotarasti sa pui in aplicare prima optiune, ai mare grija cum comunici dorinta ta! In nici un caz nu trebuie sa sune ca un repros, asa ca nu-i atrage atentia asupra a ceea ce nu face, ci concentreaza-te pe ce ai vrea sa faca. De exemplu: in loc de "Nu ai mai fost romantic de nu mai stiu cand", foloseste "As fi foarte fericit daca am crea o atmosfera romantica". Nu il acuza, pentru ca primul lucru la care se va gandi nu va fi dorinta ta, ci cum sa se dezvinovateasca! Nici nu e nevoie sa fie vina cuiva, monotonia se intampla de obicei de la sine. Iar remedierea situatiei presupune eforturile amandorura, nu numai ale tale sau ale lui. De aceea e bine sa folosesti "noi" in loc de "tu" sau "eu", pentru ca ultima data cand am verificat, intr-o relatie erau implicati doi oameni!
Aceasta dezvaluire poate fi si un bun prilej de discutie despre sentimentele, nevoile si asteptarile voastre. E important sa faceti ceva care sa va placa la amandoi si in plus, unde sunt doi apar mai multe idei. Daca preferi sa iei tu initiativa, vei avea mai mult de lucru. Dar nu capitula inainte de start! Iti recomand sa mergi pe ideea: "sa se modifice primesc, dar sa nu se schimbe nimic!" (astazi se pare ca I.L.Caragiale e preferatul meu). Nu e nevoie sa-ti nascocesti pasiuni sau preferinte noi pentru a-ti pipera viata de cuplu. Fa aceleasi lucruri din fiecare zi, dar altfel! De exemplu, daca faceti de obicei dus separat, intra peste el si faceti... dus impreuna. Daca de obicei mancati in bucatarie ascultand radioul, adu-i micul dejun in pat si uitati-va la televizor. Ca sa-i atragi indirect atentia ca ai nevoie de ceva nou, diferit, incepe deci cu lucrurile mici si care va reprezinta.
Nu spun sa nu faceti lucruri cu totul surprinzatoare! Insa, cantareste bine, daca iubitul tau nu va fi socat sa te vada intr-o ipostaza care pana atunci nu te-a caracterizat. De exemplu, daca cel mai periculos lucru pe care il faci de obicei este sa traversezi strada, nu stiu cum va primi vestea ca vrei sa faceti catarari pe gheata! Daca propunerea e departe de ceea ce esti tu cu adevarat, poate suna a fals si va duce la un refuz: nu e pregatit sa te vada atat de schimbat!
Pe de alta parte, daca stie ca ai gustul riscului, acum e momentul sa incercati ceva pe care mult timp l-ai amanat. Mai ales daca el isi doreste acest lucru. Aici exemplele merg de la un Revelion la o cabana mai izolata pe munte, pana la a va face amandoi un tatuaj. Nu uitati si de cadouri la fel de semnificative: daca ii cumperi de Craciun o pereche de patine, asta va insemna ca e musai sa mergeti la patinoar sa le incerce.... Si uite cum s-a spart monotonia! Si nici macar nu i-ai reprosat ca nu te-a mai scos in oras de nu stiu cand.
Monotonia poate avea efecte benefice asupra cuplului, daca accepti ca monotonia si rutina nu sunt doar accidente tranzitorii in viata unui cuplu, ci devin un mod de convietuire.
Un mediu structurat si linistit (care, intr-o perspectiva malitioasa, ar putea fi caracterizat ca monoton) confera siguranta si confort.Priveste monotonia in cuplu ca pe un surplus de confort si siguranta.
Imprevizibilitatea este o stare de spirit - de multe ori asteptam ca partenerul sa ne surprinda, fara insa a privi in ograda noastra.
Ce facem noi pentru a combate starea de previzibilitate care s-a instalat in cuplu?
Primul pas ar trebui sa fie in analiza propriei noastre previzibilitati, iar al doilea - discutia. Putem sa solicitam partenerului sa ne surprinda, sa vorbim despre dorintele si despre asteptarile noastre.
Schimbarea celuilalt nu este intotdeauna o solutie - fiecare dintre noi avem o personalitate unica. Ajungem sa ne acceptam, sa ne obisnuim cu noi, chiar sa ne iubim. De aceea, tentativa de a-i schimba pe ceilalti nu este intotdeauna solutia optima. O alternativa ar fi sa descoperim care este unicitatea lor si sa propunem solutii de schimbare numai in domenii sau aspecte care nu fac parte din "nucleul central" al personalitatii celuilalt.
E foarte bine stiut si mediatizat faptul ca intr-o relatie de lunga durata la un moment dat apare rutina si monotonia sexuala "Sexul nu mai e ca altadata". Motivul acestei plictiseli este repetitia. Oricat ar fi o mancare de buna si ori cat de mult ti-ar placea la un moment dat, daca o mananci zilnic te vei plictisi pana peste cap de ea, asta nu inseamna ca e mai putin buna decat era la inceput, ci pur si simplu ca mancand-o foarte des te saturi de ea. E normal si uman. Cam asta se intampla in multe cazuri in relatia sexuala a unui cuplu. Nu are legatura cu iubirea, pentru ca de multe ori se pune problema asa, in realitate cei doi se pot iubi mai mult si mai profund ca niciodata doar ca viata lor sexuala a intrat intr-o linie dreapta si automat nu mai prezinta nivelul de incitare de la inceput.
Pare adevarat dar in realitate poate fi doar un sofism, pentru ca in viata intima a unui cuplu cu o sexualitate dezvoltata si dispusi sa o descopere mai mult sau sa si-o redescopere, se poate imbunatati in timp vizibil fata de perioada de inceput. Exista o intimitate mai mare si orice dorinta ori cat ar fi ea de perversa e privita cu ochi mai frumosi si e mai usor de spus si realizat.
Nu putine sunt cazurile cand ambii parteneri au fantezii, dorinte care-i urmaresc dar nu si le pot implini pentru ca sunt neimpartasite. Partenerul tau trebuie sa stie intai ce-ti doresti ca sa-ti poata oferi si atunci cand mai si gasesti o cale de comunicare se deschide o carare spre implinirea visurilor tale erotice.
Nu de putine ori fiecare isi gaseste refugiul in imaginatia lui, satisfacandu-se altfel decat prin partener din jena si frica de a-si dezvalui dorintele.
Si nu putine sunt cazurile in care femeia sau barbatul nu-si cunosc sexualitatea in plenitudinea ei. Asa-zisa moralitate a societatii si prejudecatile ei au o influenta atat de puternica incat creaza un blocaj psihic de dezvaluire si acceptare.
Si hai sa spunem ca aceasta neglijenta fata de sexualitate nu ar fi mare lucru si chiar asa mare pacat pentru ca viata merge oricum inainte, dar este cunoscut ca orice lucru refulat ajunge la un moment dat sa afecteze echilibrul psihic, si mai ales cand e vorba de cea mai puternica energie de care omul dispune, energia sexuala. Daca acesteia nu i se da ceea ce cere, se supara si te supara si pe tine, chiar daca la prima vedere nu localizezi sursa. E o stapana dura si capricioasa, daca nu-i vei da ce-si doreste te va pedepsi.
Ceea ce se pare ca nu se poate accepta este ca omul e o combinatie rara de romantism si perversitate, de sensibilitate si duritate. Nu exista semn de intrebare e o certitudine. Asa am fost creati.
Daca vezi un film si te atrage o anumita scena sau internetul care e o galerie si o biblioteca erotica infinit de mare, inseamna ca acel lucru iti place chiar daca pana atunci nu tu nu i-ai acceptat existenta, sau nu vei dori sa o faci. El in realitate exista indiferent de vointa ta.
Sexualitatea unui cuplu poate insemna un act de tandrete covarsitor dar si foarte multe lucruri un pic mai neobisnuie cum ar fi jocurile sau asa-zisele fetish-uri. Toate tin de dorinta partenerilor de a se descoperi si implini.
Deci fiti dezinvolti si sinceri si nu aveti decat de castigat!
Adevarata arta nu este aceea de a creea o relatie, ci aceea de a o intretine mereu vie. Monotonia pandeste toate relatiile si asteapta doar o clipa de neatentie pentru a pune monopol pe cuplul tau. In orice relatie, mai devreme sau mai tarziu, se instaleaza monotonia. Si acum te gandesti: aoleu, e de rau! Insa nu este chiar asa...
Imagineaza-ti cum ar fi daca nu ai sti ca il gasesti in fiecare dimineata langa tine, ca la 6 seara vine acasa, ca ii place omleta cu sunca si ca duminica e ziua voastra de plimbare prin parc? Asta e doar un exemplu, si nu ce mi se intampla mie! Asa monotonie as vrea eu! :)
Dar sa revin ! Orice relatie are nevoie de stabilitate, fara de care ar fi un haos. Personalitatea unui om reprezinta suma caracteristicilor lui constante, cele care raman neschimbate indiferent de imprejurari. De exemplu: daca ar fi sa-l caracterizezi pe prietenul tau intr-un cuvant si acela ar fi "ambitios", inseamna ca este principala lui trasatura de personalitate si ca asa se va comporta atat la serviciu, cat si cu prietenii sau familia. Daca insa spui ca e ambitios la serviciu, foarte glumet in relatiile cu prietenii si cald cu familia (observa ca am zis numai de bine), asta inseamna ca principala lui trasatura de personalitate este flexibilitatea, capacitatea de a se adapta oricarei situatii.
A-ti cunoste partenerul inseamna a sti ce-i place si cum va reactiona in anumite situatii. Da, vei spune, si atunci ce farmec mai are relatia cand totul e atat de previzibil? Cum sa fii fericit cand stii ca va adormi la filmul de dragoste care a castigat cinci Oscaruri? Previzibilul e deosebit de important! Una din nevoile de baza ale omului este controlul, siguranta ca se poate descurca in orice situatie neasteptata. Si cum traim intr-o lume care evolueaza atat de rapid, gandeste-te cum ar fi ca iubitul tau sa se schimbe in fiecare zi! Cum ar fi sa-i placa in fiecare zi altceva, sa aiba alta idee de distractie in fiecare saptamana, sa prefere alte feluri de mancare. Eu unu nu stiu daca as face fata...sau spate...
Monotonia e necesara! Dar ca orice lucru, trebuie practicata cu masura. Daca devine tandru in fiecare seara la ora 8 dupa stiri, daca iesiti la sfarsitul fiecarei saptamani in acelasi bar si purtati aceeasi discutie la micul dejun, "ceva e putred in Danemarca!"
Monotonia poate duce la plictiseala, la senzatia de timp stat in loc, pentru ca totul e acelasi. Dar de ce se intampla asta? De ce nu mai e ca la inceput, cand in fiecare zi te surprindea cu ceva nou? In prima etapa a unei relatii, oricine urmareste sa atraga continuu pe cel de care e interesat. Ca sa cuceresti pe cineva, e necesar sa-i mentii atentia asupra ta, sa-l faci sa se simta cea mai dorita persoana si nu in ultimul rand, sa-i arati ca tu esti cel mai interesant personaj din toate timpurile. :))
Cand partenerul tau considera ca te-a cucerit, nu va mai avea acelasi avant pionieresc in a-ti face cadouri sau a aduce ceva nou relatiei. Dar asta nu inseamna ca nu mai e interesat de tine! Inseamna doar ca nu mai e interesat sa te cucereasca!
Nu cred insa ca a face acum din nou pe inabordabila/lul va rezolva aceasta situatie. In primul rand ca ai fi fals si aceasta e cel mai rau lucru care se poate intampla. In al doilea rand pot aparea efecte adverse. Adica el poate intelege ca nu-l mai iubesti si pentru a nu suferi mai mult, va fi primul care va pleca si atunci chiar se va schimba ceva. Majoritatea oamenilor nu realizeaza ca a mentine o legatura de dragoste este mult mai greu decat a cuceri! Mentinerea implica multa iubire (caci daca dragoste nu e, nimic nu e), dar si imaginatie, inventivitate si, de ce nu, curaj.
Daca simti ca relatia ta ar avea nevoie de un suflu proaspat, de mici modificari "pe ici pe colo, prin punctele esentiale", din punctul meu de vedere ai doua alternative. Fie ii spui direct ce ti-ai dori si va ganditi impreuna la noi modalitati de a va petrece timpul sau folosesti o metoda mai subtila, indirecta, prin care sa-i comunice ce astepti de la el. Si ce moment ar fi mai bun decat Craciunul? Chiar daca ne indepartam de semnificatia religioasa a sarbatorilor in general, acestea joaca un rol deosebit de important in viata noastra. Pentru ca in aceste zile iti aduci aminte de tine (te surprinde afirmatia aceasta?), incerci sa-ti faci ordine in viata si iti propui sa fi mai bun, sincer, muncitor etc.
De ce nu ti-ai propune sa fi mai ingenios, mai creativ, mai surprinzator? Daca te hotarasti sa pui in aplicare prima optiune, ai mare grija cum comunici dorinta ta! In nici un caz nu trebuie sa sune ca un repros, asa ca nu-i atrage atentia asupra a ceea ce nu face, ci concentreaza-te pe ce ai vrea sa faca. De exemplu: in loc de "Nu ai mai fost romantic de nu mai stiu cand", foloseste "As fi foarte fericit daca am crea o atmosfera romantica". Nu il acuza, pentru ca primul lucru la care se va gandi nu va fi dorinta ta, ci cum sa se dezvinovateasca! Nici nu e nevoie sa fie vina cuiva, monotonia se intampla de obicei de la sine. Iar remedierea situatiei presupune eforturile amandorura, nu numai ale tale sau ale lui. De aceea e bine sa folosesti "noi" in loc de "tu" sau "eu", pentru ca ultima data cand am verificat, intr-o relatie erau implicati doi oameni!
Aceasta dezvaluire poate fi si un bun prilej de discutie despre sentimentele, nevoile si asteptarile voastre. E important sa faceti ceva care sa va placa la amandoi si in plus, unde sunt doi apar mai multe idei. Daca preferi sa iei tu initiativa, vei avea mai mult de lucru. Dar nu capitula inainte de start! Iti recomand sa mergi pe ideea: "sa se modifice primesc, dar sa nu se schimbe nimic!" (astazi se pare ca I.L.Caragiale e preferatul meu). Nu e nevoie sa-ti nascocesti pasiuni sau preferinte noi pentru a-ti pipera viata de cuplu. Fa aceleasi lucruri din fiecare zi, dar altfel! De exemplu, daca faceti de obicei dus separat, intra peste el si faceti... dus impreuna. Daca de obicei mancati in bucatarie ascultand radioul, adu-i micul dejun in pat si uitati-va la televizor. Ca sa-i atragi indirect atentia ca ai nevoie de ceva nou, diferit, incepe deci cu lucrurile mici si care va reprezinta.
Nu spun sa nu faceti lucruri cu totul surprinzatoare! Insa, cantareste bine, daca iubitul tau nu va fi socat sa te vada intr-o ipostaza care pana atunci nu te-a caracterizat. De exemplu, daca cel mai periculos lucru pe care il faci de obicei este sa traversezi strada, nu stiu cum va primi vestea ca vrei sa faceti catarari pe gheata! Daca propunerea e departe de ceea ce esti tu cu adevarat, poate suna a fals si va duce la un refuz: nu e pregatit sa te vada atat de schimbat!
Pe de alta parte, daca stie ca ai gustul riscului, acum e momentul sa incercati ceva pe care mult timp l-ai amanat. Mai ales daca el isi doreste acest lucru. Aici exemplele merg de la un Revelion la o cabana mai izolata pe munte, pana la a va face amandoi un tatuaj. Nu uitati si de cadouri la fel de semnificative: daca ii cumperi de Craciun o pereche de patine, asta va insemna ca e musai sa mergeti la patinoar sa le incerce.... Si uite cum s-a spart monotonia! Si nici macar nu i-ai reprosat ca nu te-a mai scos in oras de nu stiu cand.
Monotonia poate avea efecte benefice asupra cuplului, daca accepti ca monotonia si rutina nu sunt doar accidente tranzitorii in viata unui cuplu, ci devin un mod de convietuire.
Un mediu structurat si linistit (care, intr-o perspectiva malitioasa, ar putea fi caracterizat ca monoton) confera siguranta si confort.Priveste monotonia in cuplu ca pe un surplus de confort si siguranta.
Imprevizibilitatea este o stare de spirit - de multe ori asteptam ca partenerul sa ne surprinda, fara insa a privi in ograda noastra.
Ce facem noi pentru a combate starea de previzibilitate care s-a instalat in cuplu?
Primul pas ar trebui sa fie in analiza propriei noastre previzibilitati, iar al doilea - discutia. Putem sa solicitam partenerului sa ne surprinda, sa vorbim despre dorintele si despre asteptarile noastre.
Schimbarea celuilalt nu este intotdeauna o solutie - fiecare dintre noi avem o personalitate unica. Ajungem sa ne acceptam, sa ne obisnuim cu noi, chiar sa ne iubim. De aceea, tentativa de a-i schimba pe ceilalti nu este intotdeauna solutia optima. O alternativa ar fi sa descoperim care este unicitatea lor si sa propunem solutii de schimbare numai in domenii sau aspecte care nu fac parte din "nucleul central" al personalitatii celuilalt.
E foarte bine stiut si mediatizat faptul ca intr-o relatie de lunga durata la un moment dat apare rutina si monotonia sexuala "Sexul nu mai e ca altadata". Motivul acestei plictiseli este repetitia. Oricat ar fi o mancare de buna si ori cat de mult ti-ar placea la un moment dat, daca o mananci zilnic te vei plictisi pana peste cap de ea, asta nu inseamna ca e mai putin buna decat era la inceput, ci pur si simplu ca mancand-o foarte des te saturi de ea. E normal si uman. Cam asta se intampla in multe cazuri in relatia sexuala a unui cuplu. Nu are legatura cu iubirea, pentru ca de multe ori se pune problema asa, in realitate cei doi se pot iubi mai mult si mai profund ca niciodata doar ca viata lor sexuala a intrat intr-o linie dreapta si automat nu mai prezinta nivelul de incitare de la inceput.
Pare adevarat dar in realitate poate fi doar un sofism, pentru ca in viata intima a unui cuplu cu o sexualitate dezvoltata si dispusi sa o descopere mai mult sau sa si-o redescopere, se poate imbunatati in timp vizibil fata de perioada de inceput. Exista o intimitate mai mare si orice dorinta ori cat ar fi ea de perversa e privita cu ochi mai frumosi si e mai usor de spus si realizat.
Nu putine sunt cazurile cand ambii parteneri au fantezii, dorinte care-i urmaresc dar nu si le pot implini pentru ca sunt neimpartasite. Partenerul tau trebuie sa stie intai ce-ti doresti ca sa-ti poata oferi si atunci cand mai si gasesti o cale de comunicare se deschide o carare spre implinirea visurilor tale erotice.
Nu de putine ori fiecare isi gaseste refugiul in imaginatia lui, satisfacandu-se altfel decat prin partener din jena si frica de a-si dezvalui dorintele.
Si nu putine sunt cazurile in care femeia sau barbatul nu-si cunosc sexualitatea in plenitudinea ei. Asa-zisa moralitate a societatii si prejudecatile ei au o influenta atat de puternica incat creaza un blocaj psihic de dezvaluire si acceptare.
Si hai sa spunem ca aceasta neglijenta fata de sexualitate nu ar fi mare lucru si chiar asa mare pacat pentru ca viata merge oricum inainte, dar este cunoscut ca orice lucru refulat ajunge la un moment dat sa afecteze echilibrul psihic, si mai ales cand e vorba de cea mai puternica energie de care omul dispune, energia sexuala. Daca acesteia nu i se da ceea ce cere, se supara si te supara si pe tine, chiar daca la prima vedere nu localizezi sursa. E o stapana dura si capricioasa, daca nu-i vei da ce-si doreste te va pedepsi.
Ceea ce se pare ca nu se poate accepta este ca omul e o combinatie rara de romantism si perversitate, de sensibilitate si duritate. Nu exista semn de intrebare e o certitudine. Asa am fost creati.
Daca vezi un film si te atrage o anumita scena sau internetul care e o galerie si o biblioteca erotica infinit de mare, inseamna ca acel lucru iti place chiar daca pana atunci nu tu nu i-ai acceptat existenta, sau nu vei dori sa o faci. El in realitate exista indiferent de vointa ta.
Sexualitatea unui cuplu poate insemna un act de tandrete covarsitor dar si foarte multe lucruri un pic mai neobisnuie cum ar fi jocurile sau asa-zisele fetish-uri. Toate tin de dorinta partenerilor de a se descoperi si implini.
Deci fiti dezinvolti si sinceri si nu aveti decat de castigat!
Si totusi dragostea conteaza.... sau nu?
Inspiratia ma lasa balta, epitele fug de mine, metafore nu vad, Bacovia iar doarme in sicriul lui de plumb…continui asadar sa-ncerc sa simt de ce e bucurie, fericire.
“Iubirea cheama iubire si ea. Nu este atât de important sa fii iubit, cât sa iubesti tu - cu toata puterea si cu toata fiinta ta” (Constantin Brâncusi)Io unu, daca nu sunt iubit macar cat iubesc, imi bag... piciorul! Recunosc.
“Dragostea este îndelung rabdatoare, este plina de bunatate si dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mândrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se mânie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. dragostea nu va pieri niciodata. ” (1 Corinteni 13: 4,5,6,7,8 )Asta cred eu, ar fi idealul oricui si al iubirii in general.E prea frumos ca sa fie adevarat!
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste este atunci când, spunându-i cuiva ‘Te iubesc’ îi spui de fapt ca ‘Tu nu vei muri niciodata’ (Paul Evdokimov)
Aici da, sunt de acord! Cand iubesti p cineva nu vrei sa mori nici tu si nici persoana iubita... normal! Vrei sa fi iubit o eternitate, si sa iubesti! Din pacate totul are un sfarsit!
Nicidata nu este la fel, de fiecare data iubirea avand particularitatile ei care tin de individ, de loc, de timp si timpuri . Ce este cert, este ca toti iubim ceva, iubim pe cineva si ca iubirea este sentimentul care marcheaza cel mai puternic existenta noastra.
Efectele asupra noastra sunt din cele mai diverse: incredere, puterea de a continua lucrurile incepute, placere, bucurie. Devenim mai buni, chiar ocrotitori, mai senini, mai luminosi, mai cinstiti, intr-un cuvant mai frumosi.
De multe ori in lipsa acestui sentiment se intampla contrariul.Eu recunosc macar...
Sentimentul acesta exista la oameni de cand lumea. Pe masura ce societatile s-au dezvoltat si modalitatile de exprimare a acestui sentiment au evoluat, fondul problemei a ramas insa acelasi.Iubirea fata de oameni (in particular dragostea), este o comunicare care se adreseaza in primul rand sufletului, deci nu are dimensiuni materiale si transcede aspectului fizic trupesc, daca nu sunteti de acord, traiti degeaba!
Dar, sa revin la motivul acestui postulat: intr-o zi ca aceasta (ploioasa, urata, deprimanta, pentru unii) nu te poti gandi la altceva decat la dragoste sau pt cei cu probleme la mansarda...cum sa treci dincolo ...emo.
Stiu sunt rau! :))
Dar nu e frumos ca intre doua telefoane si trei sedinte de planificare, sa-ti aduci aminte ca exista cineva care te iubeste? Si ca iubesti pe cineva...Fie ca e dragoste de mama, de sora, de frate sau dragoste in sensul cel mai folosit, acest termen este uitat prea des in ultima vreme.
Eu unul n-am nevoie de Valentine’s Day ca sa-i spui un cuvant frumos persoanei la care tin! Poate ca asta nu e bine, totusi o sa aflu, o sa ma informez. Ca doar la asta cred ca ma pricep!
Nu trebuie sa mananci nu stiu ce iaurt, ca in reclama, pentru a-ti suna mama spunandu-i ca ti-e dor de ea. N-ai nevoie de nimic, crede-ma. Nici macar de bani. O zi speciala nu este o zi la film sau la restaurant. O zi speciala se poate petrece si in parc sau plimbandu-te pe strazi, mana in mana. Doamne, cate ore am inghetat pe o banca in Titan, tinand in brate persoana iubita. Cate nopti am petrecut pe un calorifer din Regie, pana cand am devenit una cu sistemul de termoficare, iar fundul a luat modelul elementilor. Si ce frumos era (ma refer la situatie…). Si ce frumos este si acum!
Degeaba incerci sa cauti motive pentru a justifica faptul ca nu mai esti la fel. Dai vina pe serviciu, pe sef, pe trafic, pe preturile mari la carnea de pui, pe disperatii care iti sufla in ceafa in troleibuz si tranvai. Raspunsul este in noi, in doza de stres pe care suntem (sau nu) capabili sa o suportam.(si iata am revenit la stress).
Haideti sa luam stresul si sa-l dam deoparte. Sa-i spunem: “Multumesc frumos, nu mai servesc. Trec la desert.” Iar desertul sa ne fie dragostea, iubirea, uitarea. Sa uitam ca exista niste valori materiale la care trebuie sa facem referire. Sa uitam ca ne lasam guvernati de bani, de oameni, in loc sa ne raportam la munte, la mare, la Dunare, la gratar si batai cu bulgari de zapada. Nu astepta ordine de la nu stiu ce post de televiziune ca sa-ti iubesti sotia, sa-i lasi dimineata un biletel langa cafea cu cateva cuvinte simple, din suflet: “O sa-mi lipsesti pana diseara!”.
Si nu uita: Daca dragoste nu e… atunci sa facem! Nu privi doar latura fizica a acestui indemn. Desi nu e rau deloc sa faci si acest lucru. Priveste dincolo de material. Fa ca dragostea sa fie posibila.
„Trăiesc clipa şi lupt ca clipa să fie cât mai lungă. De cei care mă critică nu-mi pasă şi îi rog să nu le pese de mine. În dra-goste nu există vârstă, boală sau prejudecăţi”.
Oare nu Pavel, apostolul, a spus: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”?
Si zic eu: Daca dragoste nu e… atunci sa facem! :))
“Iubirea cheama iubire si ea. Nu este atât de important sa fii iubit, cât sa iubesti tu - cu toata puterea si cu toata fiinta ta” (Constantin Brâncusi)Io unu, daca nu sunt iubit macar cat iubesc, imi bag... piciorul! Recunosc.
“Dragostea este îndelung rabdatoare, este plina de bunatate si dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mândrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se mânie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. dragostea nu va pieri niciodata. ” (1 Corinteni 13: 4,5,6,7,8 )Asta cred eu, ar fi idealul oricui si al iubirii in general.E prea frumos ca sa fie adevarat!
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste este atunci când, spunându-i cuiva ‘Te iubesc’ îi spui de fapt ca ‘Tu nu vei muri niciodata’ (Paul Evdokimov)
Aici da, sunt de acord! Cand iubesti p cineva nu vrei sa mori nici tu si nici persoana iubita... normal! Vrei sa fi iubit o eternitate, si sa iubesti! Din pacate totul are un sfarsit!
Nicidata nu este la fel, de fiecare data iubirea avand particularitatile ei care tin de individ, de loc, de timp si timpuri . Ce este cert, este ca toti iubim ceva, iubim pe cineva si ca iubirea este sentimentul care marcheaza cel mai puternic existenta noastra.
Efectele asupra noastra sunt din cele mai diverse: incredere, puterea de a continua lucrurile incepute, placere, bucurie. Devenim mai buni, chiar ocrotitori, mai senini, mai luminosi, mai cinstiti, intr-un cuvant mai frumosi.
De multe ori in lipsa acestui sentiment se intampla contrariul.Eu recunosc macar...
Sentimentul acesta exista la oameni de cand lumea. Pe masura ce societatile s-au dezvoltat si modalitatile de exprimare a acestui sentiment au evoluat, fondul problemei a ramas insa acelasi.Iubirea fata de oameni (in particular dragostea), este o comunicare care se adreseaza in primul rand sufletului, deci nu are dimensiuni materiale si transcede aspectului fizic trupesc, daca nu sunteti de acord, traiti degeaba!
Dar, sa revin la motivul acestui postulat: intr-o zi ca aceasta (ploioasa, urata, deprimanta, pentru unii) nu te poti gandi la altceva decat la dragoste sau pt cei cu probleme la mansarda...cum sa treci dincolo ...emo.
Stiu sunt rau! :))
Dar nu e frumos ca intre doua telefoane si trei sedinte de planificare, sa-ti aduci aminte ca exista cineva care te iubeste? Si ca iubesti pe cineva...Fie ca e dragoste de mama, de sora, de frate sau dragoste in sensul cel mai folosit, acest termen este uitat prea des in ultima vreme.
Eu unul n-am nevoie de Valentine’s Day ca sa-i spui un cuvant frumos persoanei la care tin! Poate ca asta nu e bine, totusi o sa aflu, o sa ma informez. Ca doar la asta cred ca ma pricep!
Nu trebuie sa mananci nu stiu ce iaurt, ca in reclama, pentru a-ti suna mama spunandu-i ca ti-e dor de ea. N-ai nevoie de nimic, crede-ma. Nici macar de bani. O zi speciala nu este o zi la film sau la restaurant. O zi speciala se poate petrece si in parc sau plimbandu-te pe strazi, mana in mana. Doamne, cate ore am inghetat pe o banca in Titan, tinand in brate persoana iubita. Cate nopti am petrecut pe un calorifer din Regie, pana cand am devenit una cu sistemul de termoficare, iar fundul a luat modelul elementilor. Si ce frumos era (ma refer la situatie…). Si ce frumos este si acum!
Degeaba incerci sa cauti motive pentru a justifica faptul ca nu mai esti la fel. Dai vina pe serviciu, pe sef, pe trafic, pe preturile mari la carnea de pui, pe disperatii care iti sufla in ceafa in troleibuz si tranvai. Raspunsul este in noi, in doza de stres pe care suntem (sau nu) capabili sa o suportam.(si iata am revenit la stress).
Haideti sa luam stresul si sa-l dam deoparte. Sa-i spunem: “Multumesc frumos, nu mai servesc. Trec la desert.” Iar desertul sa ne fie dragostea, iubirea, uitarea. Sa uitam ca exista niste valori materiale la care trebuie sa facem referire. Sa uitam ca ne lasam guvernati de bani, de oameni, in loc sa ne raportam la munte, la mare, la Dunare, la gratar si batai cu bulgari de zapada. Nu astepta ordine de la nu stiu ce post de televiziune ca sa-ti iubesti sotia, sa-i lasi dimineata un biletel langa cafea cu cateva cuvinte simple, din suflet: “O sa-mi lipsesti pana diseara!”.
Si nu uita: Daca dragoste nu e… atunci sa facem! Nu privi doar latura fizica a acestui indemn. Desi nu e rau deloc sa faci si acest lucru. Priveste dincolo de material. Fa ca dragostea sa fie posibila.
„Trăiesc clipa şi lupt ca clipa să fie cât mai lungă. De cei care mă critică nu-mi pasă şi îi rog să nu le pese de mine. În dra-goste nu există vârstă, boală sau prejudecăţi”.
Oare nu Pavel, apostolul, a spus: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”?
Si zic eu: Daca dragoste nu e… atunci sa facem! :))
DACA DRAGOSTE NU E... WHAT THE FUCK MAI E? SAU PE ROMANESTE CE PLM MAI E? Sau ce e stresul?...
Deci azi mi-a venit iar cheful de scris! Sau mai bine zis mi-a fost indus de cineva!
Si cat am stat la sala si am tras de fiare m-am tot gandit la diferite chestii pe care sa le scriu aici, sa ma refulez! Ca asta fac eu aici! Si pentru ca sunt un tip mai tot timpul stresat...(si cum plm sa nu fii cand urmeaza o recesiune economica cum nu a mai fost de la al 2lea razboi incoa)am decis sa spun ce stiu si ce cred despre relatia.... ca da e o relatie.... intre stres si sex!
Ce rol joaca stresul in viata noastra stim prea bine: rolul principal. Sexul are si el “o oarecare” importanta. Cum se leaga cele doua?
Relatia dintre sex si stres este una de interdependenta: tensiunea acumulata in organism in urma unei zile dificile duce la manifestari psihice anxioase (de care am fara numar...), retragere afectiva, dar si tulburari in comportamentul sexual(aici nu am ce sa mai zic... :).
Poate ca cei mai multi dintre noi nu constientizam aceste modificari, dar rezultatele sunt vizibile: apare (la majoritatea persoanelor) o pofta nebuna de placeri sexuale.
In functie de tipul de personalitate al fiecareia, unii dintre noi ne dorim stabilitate si iubire, altii prefera sa pastreze o oarecare distanta, sa cedeze sau sa aiba controlul in relatie. Astfel, reactia la stres difera in functie de tipul comportamental al individului. Dar nu trebuie sa generalizam!
Doar pentru ca atunci cand esti stresat iti place sa stai deasupra sau dedesubt, nu inseamna ca aceasta este prin definitie pozitia ta preferata.:) desi la mine sunt....
Manifestarea sexuala “post-stres” depinde si de modul in care am facut fata unei zile. Spre exemplu, daca am rezolvat o problema dificila, care a solicitat “necrozarea” multor neuroni(blonzi mai ales) si care a parut ca ne smulge cativa ani din viata (dar macar am rezolvat-o!), ne simtim puternici si stapani pe siuatie. Prin urmare (aici intervine din nou tipul de personalitate) putem sa optam pentru a ne simti in continuare “stapani” in pat, sau, dimpotriva, sa alegem sa ne relaxam in bratele partenerului, lasand toate grijile deoparte.(ceea ce eu prefer, dar nu prea am parte...si iar sunt stresat...)
Concluzia ar fi pana la urma ca sexul reprezinta de cele mai multe ori o modalitate de eliberare a tensiunilor si anxietatilor, o modalitate de relaxare, dar nu numai. Uneori, trebuie sa lasam la o parte problemele zilnice si sa facem sex de dragul sexului si nu din alt motiv. E drept ca eliberarea de ordin fizic este necesara de cele mai multe ori, dar la fel de necesar este sa ne simtim bine, nu pentru ca am avea nevoie, ci pentru ca asa ne place!
Voi ce ziceti?
Si cat am stat la sala si am tras de fiare m-am tot gandit la diferite chestii pe care sa le scriu aici, sa ma refulez! Ca asta fac eu aici! Si pentru ca sunt un tip mai tot timpul stresat...(si cum plm sa nu fii cand urmeaza o recesiune economica cum nu a mai fost de la al 2lea razboi incoa)am decis sa spun ce stiu si ce cred despre relatia.... ca da e o relatie.... intre stres si sex!
Ce rol joaca stresul in viata noastra stim prea bine: rolul principal. Sexul are si el “o oarecare” importanta. Cum se leaga cele doua?
Relatia dintre sex si stres este una de interdependenta: tensiunea acumulata in organism in urma unei zile dificile duce la manifestari psihice anxioase (de care am fara numar...), retragere afectiva, dar si tulburari in comportamentul sexual(aici nu am ce sa mai zic... :).
Poate ca cei mai multi dintre noi nu constientizam aceste modificari, dar rezultatele sunt vizibile: apare (la majoritatea persoanelor) o pofta nebuna de placeri sexuale.
In functie de tipul de personalitate al fiecareia, unii dintre noi ne dorim stabilitate si iubire, altii prefera sa pastreze o oarecare distanta, sa cedeze sau sa aiba controlul in relatie. Astfel, reactia la stres difera in functie de tipul comportamental al individului. Dar nu trebuie sa generalizam!
Doar pentru ca atunci cand esti stresat iti place sa stai deasupra sau dedesubt, nu inseamna ca aceasta este prin definitie pozitia ta preferata.:) desi la mine sunt....
Manifestarea sexuala “post-stres” depinde si de modul in care am facut fata unei zile. Spre exemplu, daca am rezolvat o problema dificila, care a solicitat “necrozarea” multor neuroni(blonzi mai ales) si care a parut ca ne smulge cativa ani din viata (dar macar am rezolvat-o!), ne simtim puternici si stapani pe siuatie. Prin urmare (aici intervine din nou tipul de personalitate) putem sa optam pentru a ne simti in continuare “stapani” in pat, sau, dimpotriva, sa alegem sa ne relaxam in bratele partenerului, lasand toate grijile deoparte.(ceea ce eu prefer, dar nu prea am parte...si iar sunt stresat...)
Concluzia ar fi pana la urma ca sexul reprezinta de cele mai multe ori o modalitate de eliberare a tensiunilor si anxietatilor, o modalitate de relaxare, dar nu numai. Uneori, trebuie sa lasam la o parte problemele zilnice si sa facem sex de dragul sexului si nu din alt motiv. E drept ca eliberarea de ordin fizic este necesara de cele mai multe ori, dar la fel de necesar este sa ne simtim bine, nu pentru ca am avea nevoie, ci pentru ca asa ne place!
Voi ce ziceti?
Friday, September 26, 2008
What about now ?
Dap. e toamna... anotimpul prielnic mie depresiilor, fara cauza dar de efect :)
Si daca tot sunt singur, soarta a facut sa ma uit pe MTV si sa aud un cantec care m-a sensibilizat pana la lacrimi! Lacrimi de ce? Nu stiu...
Poate asa sunt eu, mai plangacios...toamna! In orice caz, oricum nu aveam chef de nimica si imi era un dor nebun de jumatatea mea care plecase la o pizza cu amicii, asa ca am decis sa imi omor timpul, si nu pe mine cum am avut mai de mult intentia, cu you tube-ul si am gasit melodia asta:
http://www.youtube.com/watch?v=j-KZyn3ep9U
Textul il redau mai jos, fara repetitia frazelor pentru ca sa aveti o imagine per ansamblu a ceeea ce se vrea a fi acest cantec: o declaratie deschisa de dragoste catre persoana pe care o iubesc, cum nu am iubit pe nimeni inaintea ei, si care stiu ca ma iubeste fara a fi la fel de melodramatica, ca mine !
Sa fiti iubiti!
Shadows fill an empty heart
As love is fading,
From all the things that we are
But are not saying.
Can we see beyond the scars
And make it to the dawn?
Change the colors of the sky.
And open up to
The ways you made me feel alive,
The ways I loved you.
For all the things that never died,
To make it through the night,
Love will find you.
What about now?
What about today?
What if you're making me all that I was meant to be?
What if our love never went away?
What if it's lost behind words we could never find?
Baby, before it's too late,
What about now?
The sun is breaking in your eyes
To start a new day.
This broken heart can still survive
With a touch of your grace.
Shadows fade into the light.
I am by your side,
Where love will find you.
Now that we're here,
Now that we've come this far,
Just hold on.
There is nothing to fear,
For I am right beside you.
For all my life,
I am yours.
What about now?
What about today?
What if you're making me all that I was meant to be?
What if our love never went away?
What if it's lost behind words we could never find?
Baby, before it's too late,
What about now?
Si daca tot sunt singur, soarta a facut sa ma uit pe MTV si sa aud un cantec care m-a sensibilizat pana la lacrimi! Lacrimi de ce? Nu stiu...
Poate asa sunt eu, mai plangacios...toamna! In orice caz, oricum nu aveam chef de nimica si imi era un dor nebun de jumatatea mea care plecase la o pizza cu amicii, asa ca am decis sa imi omor timpul, si nu pe mine cum am avut mai de mult intentia, cu you tube-ul si am gasit melodia asta:
http://www.youtube.com/watch?v=j-KZyn3ep9U
Textul il redau mai jos, fara repetitia frazelor pentru ca sa aveti o imagine per ansamblu a ceeea ce se vrea a fi acest cantec: o declaratie deschisa de dragoste catre persoana pe care o iubesc, cum nu am iubit pe nimeni inaintea ei, si care stiu ca ma iubeste fara a fi la fel de melodramatica, ca mine !
Sa fiti iubiti!
Shadows fill an empty heart
As love is fading,
From all the things that we are
But are not saying.
Can we see beyond the scars
And make it to the dawn?
Change the colors of the sky.
And open up to
The ways you made me feel alive,
The ways I loved you.
For all the things that never died,
To make it through the night,
Love will find you.
What about now?
What about today?
What if you're making me all that I was meant to be?
What if our love never went away?
What if it's lost behind words we could never find?
Baby, before it's too late,
What about now?
The sun is breaking in your eyes
To start a new day.
This broken heart can still survive
With a touch of your grace.
Shadows fade into the light.
I am by your side,
Where love will find you.
Now that we're here,
Now that we've come this far,
Just hold on.
There is nothing to fear,
For I am right beside you.
For all my life,
I am yours.
What about now?
What about today?
What if you're making me all that I was meant to be?
What if our love never went away?
What if it's lost behind words we could never find?
Baby, before it's too late,
What about now?
Monday, September 01, 2008
Jorge Luis Borges....
Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta si asa, omul incepe sa invete...
Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului...
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui,arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet,in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata...
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut...
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti...
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai
vrei sa o vezi...
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii...
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit...
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari...
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate...
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece...
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata...
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai...
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment...
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu
mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii
prieten, dinaintea *i mormant, nu mai are nici un sens...
Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul...Si din pacate, prea tarziu...
P.S. Nu am postat in profil acest text pentru ca "da bine". Sunt niste adevaruri pe care ar trebui sa le stim, sa le luam aminte si sa reflectam cateva secunde...Nu vreau sa fiu ipocrit spunand ca am reusit sa invat tot ceea ce este scris acolo...Suntem oameni si suntem supusi greselii...De altfel, unii dintre noi se nasc din greseala...
Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului...
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui,arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet,in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata...
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut...
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti...
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai
vrei sa o vezi...
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii...
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit...
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari...
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate...
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece...
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata...
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai...
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment...
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu
mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii
prieten, dinaintea *i mormant, nu mai are nici un sens...
Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul...Si din pacate, prea tarziu...
P.S. Nu am postat in profil acest text pentru ca "da bine". Sunt niste adevaruri pe care ar trebui sa le stim, sa le luam aminte si sa reflectam cateva secunde...Nu vreau sa fiu ipocrit spunand ca am reusit sa invat tot ceea ce este scris acolo...Suntem oameni si suntem supusi greselii...De altfel, unii dintre noi se nasc din greseala...
Pt. cei curiosi. . . sa se drogheze
Sunt la o inmormantare. Se aude vocea usor nazala a preotului care face probabil o lista a pacatelor celui mort. In departare, undeva in copacii de langa poarta principala a cimitirului ciripesc vesele cateva pasarele bucuroase. De ce sunt oare asa de bucuroase? Aici e o inmormantare. Lumea petrece pe cineva pe ultimul drum si ele ciripesc fara nici o grija. Si ciripesc destul de tare. Destul de tare incat sa acopere vocea preotului care continua lista pacatelor. Deja aproape ca ma scot din sarite. Imi vine sa iau o piatra si sa le fac sa taca. Dar le iert. Sunt si ele fericite ca a venit primavara. Aerul e placut, adie o boare calduta de vant... o zi perfecta pentru o plimbare prin parc. Pe sub ramurile inflorite ale copacilor, ascultand glasurile copiilor care se joaca fericiti, mirosind parfumul miilor de flori... Dar aici nu sunt in parc, sunt la o inmormantare, trebuie sa fiu trist si chiar sa plang daca se poate. In dreapta se aud bocetele innabusite ale catorva femei. De ce plang oare? Pentru ca mai aveau nevoie, inca de cel care a murit sau le pare sincer rau ca este mort si nu se mai poate bucura de aceasta zi mirifica de primavara? In primul caz sunt niste egoiste patetice care mai bine si-ar astepta propria moarte ca sa planga. Iar in al doilea caz de ce sa planga? Omul probabil si-a inceput odihna bine-meritata dupa viata zbuciumata pe care a avut-o. Dar ce ganduri nepotrivite am eu pentru o inmormantare. In loc sa fiu smerit si sa ascult preotul le judec pe sarmanele femei. Probabil le era o ruda apropiata. Si preotul vorbeste foarte frumos. Intr-adevar au adus un preot bun pentru inmormantarea asta. Nu ca si ultima data cand s-a scapat de tot in cinci minute si-a plecat. Spune ceva despre nemurirea sufletului si o viata vesnica. Oricum cunosc placa. Mai bine ma uit dupa avionul care se aude undeva sus pe cer. Deschid ochii, ridic capul si... nimic. Nici avion, nici cer, nimic. Doar negru. Intind mana si ma lovesc de ceva dur. Sunt intr-o cutie de lemn. Nu stiu cum de nu am remarcat pana acum mirosul de lemn proaspat si de pamant. Nici in stanga , nici in dreapta nu am loc sa ma intind. Imi aduc aminte ca sufar de claustrofobie. Si strig cat pot de tare. Dar nu aud nici macar o soapta. Doar vocea preotului, bocetele si ciripitul pasarelelor care ma calca iar pe nervi. Nu stiu cu ce ocazie am ajuns eu in sicriu, dar trebuie sa ies de aici. Deja incep sa cada bulgari de pamant pe sicriu. Astia cred ca eu sunt mort. Am citit povestiri despre oameni ingropati de vii si nu puteam sa-mi inchipui cum se simt. Acum simt eu, si e mai groaznic decat orice imi puteam inchipui. Strig din nou, dar nu scot nici un sunet. AJUTOR! Nimic. Ma apuc sa bat cu pumnii in capacul sicriului dar nu se aud zgomotele infundate care ar trebui sa se auda. Bat in continuare din ce in ce mai ingrozit. Bat din ce in ce mai repede si mai puternic si...
...ma trezesc intr-o transpiratie rece. Fiori de gheata imi trec inca pe sira spinarii. Cat de real a parut totul. Inca am in nari mirosul de pamant proaspat sapat. Groaznic. Inima imi bate nebuneste. Ma uit in jur si totul este normal. E camera mea, in stanga bibleoteca, ceva mai incolo biroul pe care troneaza imperturbabil computerul. Deja este ziua de-a binelea. Razele soarelui patrund prin gaurelele draperiei. Trebuie sa ma ridic si eu din pat si sa ma apuc de lucru. Ce groaznic cosmar. Si totodata grotesc. Poate o sa-l scriu pana nu-l uit. E ceva memorabil in el, o atmosfera gotica ca si in scrierile lui Poe. Dar mai intai sa ma spal si sa mananc. Ma ridic incet din pat. Imi iau papucii de casa in picioare si ma indrept catre baie. Efectele cosmarului au disparut deja. Sunt pregatit pentru noua zi de primavara care ma asteapta. Deschid usa de la baie si primul lucru pe care il remarc e un miriapod mort, urat, mare si negru care strica frumusetea dalelor albe. Il apuc cu o scarba organica si il arunc in toaleta. Trag apa si mirosul de brad invadeaza baia. Pornesc robinetul si ma aplec deasupra chiuvetei. Simt cu placere apa rece care se scurge printre degete si apoi pe fata. Pic. Pic. Doua picaturi rosii pe marginea chiuvetei. Ma apropii de ele si constat cu dezgust ca este sange. Ridic ochii spre tavan si vad o balta care nu ar trebui sa fie acolo. Ma grabesc sa ies din baie si nu mai observ miscarea tarata de langa cosul de gunoi. Ies in scara blocului doar in boxeri, hotarat sa urc sa vad ce se petrece deasupra mea. Sper ca domnul Popescu nu a patit nimic. Era asa un vecin cumsecade. Imi aducea intr-o mica masura aminte de bunicul meu din partea mamei. Un batran foarte simpatic. Urc cate trei trepte deodata tinandu-ma de balustrada care scartie. Scartiitul balustradei este singurul zgomot pe care il aud in tacerea adanca care invaluie scara blocului. O tacere neobisnuita pentru ca ar trebui sa se auda copii lui Ionescu de la doi care sunt in vacanta. Sau masinile care trec prin fata blocului. Dar nu se aude nimic. O tacere rau-prevestitoare si care ma apasa. Ajung in fata usii lui Popescu. Dau sa sun, dar observ ca usa este intredeschisa. O imping si nu se intampla nimic. Doar se deschide cu scartiitul obisnuit. Nu tu psihopat care sa ma astepte cu toporul in mana, nu tu monstru extraterestru care sa-mi sfartece maruntaiele. Il strig incetisor pe vecin:" Domnu' Popescu. Domnu' Popescu. Sunteti bine?" Nu primesc nici un raspuns si mai fac doi pasi spre baie. Cu siguranta ca este acolo. Deja il vad: mort, cu fata in jos, cu un cutit infipt in spate. Cine a putut sa fie cel care i-a dorit raul unui om asa cumsecade ca si domnul Popescu? Deschid usa cu hotarare si ceea ce vad nu este deloc ceea ce mi-am imaginat. Domnul Popescu, acoperit de niste viermi mari, gri care colcaie pe el, mustind de sange si de inca o substanta gelatinoasa. Ochii ii sunt inca intregi dar din nasul pe jumatate mancat ii ies niste rame, iar din gura deschisa intr-un ultim tipat mut, ies trei gandaci. Urlu si ecoul se intoarce rapid la mine. Ma intorc sa fug dar intre mine si iesirea din apartament colcaie niste tentacule diforme. Asa ceva nu exista si ma sugestionez ca inca visez. Dar ma ciupesc si imi dau seama ca sunt cat se poate de treaz. Tentaculele scot niste sunete ciudate, sau poate sunt peretii care au devenit organici si pulseaza amenintatori spre mine. AJUTOR! Dar nimeni nu este acolo sa ma ajute si simt cum mor devorat de mii de ace care imi sfasie pielea.
-Hei omule, revino-ti. N-am crezut ca o sa aiba asa un efect asupra ta. Esti o.k.?
Asta nu stiu. O muzica ascutita ma zgarie pe creier. Acum stiu unde sunt. Intr-un technoclub de la periferia orasului.
-Te-ai hazardat la prea mult. M-ai speriat, omule, credeam c-ai mierlit-o. Data viitoare nu-ti mai dau asa de mult nici daca ma rogi in genunchi.
Ma ridic dezgustat si borasc. Nu o sa mai fie nici o data viitoare. Cel putin doua-trei zile. Ma indrept spre iesire in timp ce dealeru' inca striga ceva in urma mea. N-are decat sa curete el.
...ma trezesc intr-o transpiratie rece. Fiori de gheata imi trec inca pe sira spinarii. Cat de real a parut totul. Inca am in nari mirosul de pamant proaspat sapat. Groaznic. Inima imi bate nebuneste. Ma uit in jur si totul este normal. E camera mea, in stanga bibleoteca, ceva mai incolo biroul pe care troneaza imperturbabil computerul. Deja este ziua de-a binelea. Razele soarelui patrund prin gaurelele draperiei. Trebuie sa ma ridic si eu din pat si sa ma apuc de lucru. Ce groaznic cosmar. Si totodata grotesc. Poate o sa-l scriu pana nu-l uit. E ceva memorabil in el, o atmosfera gotica ca si in scrierile lui Poe. Dar mai intai sa ma spal si sa mananc. Ma ridic incet din pat. Imi iau papucii de casa in picioare si ma indrept catre baie. Efectele cosmarului au disparut deja. Sunt pregatit pentru noua zi de primavara care ma asteapta. Deschid usa de la baie si primul lucru pe care il remarc e un miriapod mort, urat, mare si negru care strica frumusetea dalelor albe. Il apuc cu o scarba organica si il arunc in toaleta. Trag apa si mirosul de brad invadeaza baia. Pornesc robinetul si ma aplec deasupra chiuvetei. Simt cu placere apa rece care se scurge printre degete si apoi pe fata. Pic. Pic. Doua picaturi rosii pe marginea chiuvetei. Ma apropii de ele si constat cu dezgust ca este sange. Ridic ochii spre tavan si vad o balta care nu ar trebui sa fie acolo. Ma grabesc sa ies din baie si nu mai observ miscarea tarata de langa cosul de gunoi. Ies in scara blocului doar in boxeri, hotarat sa urc sa vad ce se petrece deasupra mea. Sper ca domnul Popescu nu a patit nimic. Era asa un vecin cumsecade. Imi aducea intr-o mica masura aminte de bunicul meu din partea mamei. Un batran foarte simpatic. Urc cate trei trepte deodata tinandu-ma de balustrada care scartie. Scartiitul balustradei este singurul zgomot pe care il aud in tacerea adanca care invaluie scara blocului. O tacere neobisnuita pentru ca ar trebui sa se auda copii lui Ionescu de la doi care sunt in vacanta. Sau masinile care trec prin fata blocului. Dar nu se aude nimic. O tacere rau-prevestitoare si care ma apasa. Ajung in fata usii lui Popescu. Dau sa sun, dar observ ca usa este intredeschisa. O imping si nu se intampla nimic. Doar se deschide cu scartiitul obisnuit. Nu tu psihopat care sa ma astepte cu toporul in mana, nu tu monstru extraterestru care sa-mi sfartece maruntaiele. Il strig incetisor pe vecin:" Domnu' Popescu. Domnu' Popescu. Sunteti bine?" Nu primesc nici un raspuns si mai fac doi pasi spre baie. Cu siguranta ca este acolo. Deja il vad: mort, cu fata in jos, cu un cutit infipt in spate. Cine a putut sa fie cel care i-a dorit raul unui om asa cumsecade ca si domnul Popescu? Deschid usa cu hotarare si ceea ce vad nu este deloc ceea ce mi-am imaginat. Domnul Popescu, acoperit de niste viermi mari, gri care colcaie pe el, mustind de sange si de inca o substanta gelatinoasa. Ochii ii sunt inca intregi dar din nasul pe jumatate mancat ii ies niste rame, iar din gura deschisa intr-un ultim tipat mut, ies trei gandaci. Urlu si ecoul se intoarce rapid la mine. Ma intorc sa fug dar intre mine si iesirea din apartament colcaie niste tentacule diforme. Asa ceva nu exista si ma sugestionez ca inca visez. Dar ma ciupesc si imi dau seama ca sunt cat se poate de treaz. Tentaculele scot niste sunete ciudate, sau poate sunt peretii care au devenit organici si pulseaza amenintatori spre mine. AJUTOR! Dar nimeni nu este acolo sa ma ajute si simt cum mor devorat de mii de ace care imi sfasie pielea.
-Hei omule, revino-ti. N-am crezut ca o sa aiba asa un efect asupra ta. Esti o.k.?
Asta nu stiu. O muzica ascutita ma zgarie pe creier. Acum stiu unde sunt. Intr-un technoclub de la periferia orasului.
-Te-ai hazardat la prea mult. M-ai speriat, omule, credeam c-ai mierlit-o. Data viitoare nu-ti mai dau asa de mult nici daca ma rogi in genunchi.
Ma ridic dezgustat si borasc. Nu o sa mai fie nici o data viitoare. Cel putin doua-trei zile. Ma indrept spre iesire in timp ce dealeru' inca striga ceva in urma mea. N-are decat sa curete el.
Ceva de demult....
POATE...OARE?
Stau, ma mint
Chiar nu mai stiu ce simt
Este ura?, e durere?
Ce sa fie?, ca nu trece
Lacrimi cad, se sparg, si vad
Umbre reci si voci ce nu se-aud
Stau, ma-nvart in pat
Nu pot, nu stiu
Tot ce pot a spune-i NU
Voi avea si eu vreodata linistea de altadata?
Cand inima imi era calda
Si oameni se plimbau prin jurul meu
Bucurosi si plini de viata
Dar acum nu mai au fata
S-au pierdut, in ganduri, vise...
Nici nu mai stiu...ce simt?
Un moment, o clipa vreau si eu...
Sa mai respir, sa simt acel ceva
Ce-mi face calda inima
Dar stau...si cateodata...
Parca viata mi-e patata
Nu se spala niciodata?
Nici lacrimi nu mai pot sa cada
Sufletul sa mi-l goleasca
Sa nu ma mai rascoleasca gandul ca...
Nu stiu, nu pot, nu vreau sa stiu sa pot
Indur, tin totu-n mine, si odata...
Poate, cineva, va incerca sa ma-ncalzeasca.
Stau, ma mint
Chiar nu mai stiu ce simt
Este ura?, e durere?
Ce sa fie?, ca nu trece
Lacrimi cad, se sparg, si vad
Umbre reci si voci ce nu se-aud
Stau, ma-nvart in pat
Nu pot, nu stiu
Tot ce pot a spune-i NU
Voi avea si eu vreodata linistea de altadata?
Cand inima imi era calda
Si oameni se plimbau prin jurul meu
Bucurosi si plini de viata
Dar acum nu mai au fata
S-au pierdut, in ganduri, vise...
Nici nu mai stiu...ce simt?
Un moment, o clipa vreau si eu...
Sa mai respir, sa simt acel ceva
Ce-mi face calda inima
Dar stau...si cateodata...
Parca viata mi-e patata
Nu se spala niciodata?
Nici lacrimi nu mai pot sa cada
Sufletul sa mi-l goleasca
Sa nu ma mai rascoleasca gandul ca...
Nu stiu, nu pot, nu vreau sa stiu sa pot
Indur, tin totu-n mine, si odata...
Poate, cineva, va incerca sa ma-ncalzeasca.
Thursday, May 08, 2008
Love killer...
La ora asta mi-a strafulgerat mintea o revelatie! Prosteasca, dar pentru mine e o raritate! Mai curand ma loveste fulgerul decat ideile! Roxa, draga de ea, stie! :)
Si stati calmi ca nu am baut nimik inainte! Poate dupa ce o sa termin de scris! :) Glumesc! :)
Am avut o zi buna azi, incarcata dar fructuoasa, asa ca am intrat pe net, mai ales pe mess! Si am stat la taclale cu un fost boyfriend, care mi-a zis ca nu mai simte nimik pt mine(slava Domnului, era si timpul si mai bine pt el ca ia trecut), dar ca din cauza mea partial nu mai poate Iubi! Si sincer m-am simtit ca un ucigas! De suflete! Dar nu poti face dragoste cu sila, dar cred eu ca a suferii din dragoste e mai grav decat a suferi de lipsuri materiale, sau de foame! Dragostea e gratis sau asa ar trebui sa fie, ar trebui sa fie liantul care ne leaga sufletele! Dragostea e cred ceea ce fiecare poate da celuilalt, fara a se astepta la un cadou sau o recompensa pt. asta! Daca iubesti, nu vrei nimik altceva decat sa fi iubit macar atat cat iubesti si tu! Restul e materialism si egoism! Insa suntem oameni si in egoismul nostru calcam in picioare pe ceilalti ( pe cei care ne iubesc) fara sa ne dam seama de asta, decat cand deja "the damage is done"!
Toti cred, trecem prin astfel de momente in viata; parasim sau suntem parasiti! Conteaza insa cum trecem peste acest lucru, cu ce ramanem in urma acestei experiente!
Asta e viata pana la urma, suisuri si coborasuri, nimic nu e etern! Poate doar ... iubirea!
Hai ca ma duc la culcare, ca ma paste o depresie, o simt e in apropiere! Si are si motive sa vina! De fapt ce e al iei e pus deoparte! :)
Nopate buna tuturor si week end placut, ca vine! :)
Si stati calmi ca nu am baut nimik inainte! Poate dupa ce o sa termin de scris! :) Glumesc! :)
Am avut o zi buna azi, incarcata dar fructuoasa, asa ca am intrat pe net, mai ales pe mess! Si am stat la taclale cu un fost boyfriend, care mi-a zis ca nu mai simte nimik pt mine(slava Domnului, era si timpul si mai bine pt el ca ia trecut), dar ca din cauza mea partial nu mai poate Iubi! Si sincer m-am simtit ca un ucigas! De suflete! Dar nu poti face dragoste cu sila, dar cred eu ca a suferii din dragoste e mai grav decat a suferi de lipsuri materiale, sau de foame! Dragostea e gratis sau asa ar trebui sa fie, ar trebui sa fie liantul care ne leaga sufletele! Dragostea e cred ceea ce fiecare poate da celuilalt, fara a se astepta la un cadou sau o recompensa pt. asta! Daca iubesti, nu vrei nimik altceva decat sa fi iubit macar atat cat iubesti si tu! Restul e materialism si egoism! Insa suntem oameni si in egoismul nostru calcam in picioare pe ceilalti ( pe cei care ne iubesc) fara sa ne dam seama de asta, decat cand deja "the damage is done"!
Toti cred, trecem prin astfel de momente in viata; parasim sau suntem parasiti! Conteaza insa cum trecem peste acest lucru, cu ce ramanem in urma acestei experiente!
Asta e viata pana la urma, suisuri si coborasuri, nimic nu e etern! Poate doar ... iubirea!
Hai ca ma duc la culcare, ca ma paste o depresie, o simt e in apropiere! Si are si motive sa vina! De fapt ce e al iei e pus deoparte! :)
Nopate buna tuturor si week end placut, ca vine! :)
Sunday, May 04, 2008
Dragostea...
Chiar nu ştiu de ce simt nevoia sa scriu la ora asta! Roxa va zice că o fac ca să mă laud că sunt iubit! S-ar putea să aibă dreptate! Şi poate nu!
Voi fi scurt ca să nu plictisesc... iubesc şi culmea... sunt iubit! Cum nu am fost! Şi chiar am grade de comparaţie! Prietenii ştiu de ce!
Minivacanţa de 1-4 Mai, a fost o fantezie devenită realitate! Ce poate fi mai frumos decât a iubi şi a fi iubit?
Ce poate fi mai frumos decât să ţi în braţe şi să fi ţinut, de cel la care ţi? Să te plimbi de mână, să te săruţi în natură fără teama de a fi judecat sau catalogat in diferite epitete?
Ce poate fi mai frumos decât să adormi şi să te trezeşti în braţele celui pe care îl iubeşti ?
Dacă TU, cel de care scriu aici vei citi aceste rânduri vreau să ştii câteva lucruri la care m-am gândit şi pe care face to face nu ţi le pot zice( chiar dacă am o gură slobodă):
-nimic nu poate fi mai rău decât a te pierde pe tine.
-acum că eşti plecat nu am motive să mai fac ceva, in afară de a mă gândi la tine.
-in fiecare secundă fără tine, mă simt neajutorat şi fără scop.
-primul meu gând dimineaţa eşti tu!
-dacă ar trebui să aleg intre a respira şi a te iubi pe tine, aş alege să spun cu ultima suflare că te iubesc!
-eşti mereu in mintea mea chiar şi când am o mie de griji pe cap!
Ştiu că par declaraţii de 2 lei, dar e chiar ceea ce simt pentru tine! Vei zice că nu era nevoie să le postez aici, dar cred că meriţi măcar atât să ştii, că te iubesc!
Şi chiar dacă e cu câteva zile mai devreme, îţi urez un sincer La Mulţi Ani! Şi o dedicaţie muzicală, aşa cum mă ştii, care cred eu exprimă mai bine ceea ce simt, decât aş putea exprima eu vreodată în cuvinte:
http://www.youtube.com/watch?v=cms8HFNNzgA
Voi fi scurt ca să nu plictisesc... iubesc şi culmea... sunt iubit! Cum nu am fost! Şi chiar am grade de comparaţie! Prietenii ştiu de ce!
Minivacanţa de 1-4 Mai, a fost o fantezie devenită realitate! Ce poate fi mai frumos decât a iubi şi a fi iubit?
Ce poate fi mai frumos decât să ţi în braţe şi să fi ţinut, de cel la care ţi? Să te plimbi de mână, să te săruţi în natură fără teama de a fi judecat sau catalogat in diferite epitete?
Ce poate fi mai frumos decât să adormi şi să te trezeşti în braţele celui pe care îl iubeşti ?
Dacă TU, cel de care scriu aici vei citi aceste rânduri vreau să ştii câteva lucruri la care m-am gândit şi pe care face to face nu ţi le pot zice( chiar dacă am o gură slobodă):
-nimic nu poate fi mai rău decât a te pierde pe tine.
-acum că eşti plecat nu am motive să mai fac ceva, in afară de a mă gândi la tine.
-in fiecare secundă fără tine, mă simt neajutorat şi fără scop.
-primul meu gând dimineaţa eşti tu!
-dacă ar trebui să aleg intre a respira şi a te iubi pe tine, aş alege să spun cu ultima suflare că te iubesc!
-eşti mereu in mintea mea chiar şi când am o mie de griji pe cap!
Ştiu că par declaraţii de 2 lei, dar e chiar ceea ce simt pentru tine! Vei zice că nu era nevoie să le postez aici, dar cred că meriţi măcar atât să ştii, că te iubesc!
Şi chiar dacă e cu câteva zile mai devreme, îţi urez un sincer La Mulţi Ani! Şi o dedicaţie muzicală, aşa cum mă ştii, care cred eu exprimă mai bine ceea ce simt, decât aş putea exprima eu vreodată în cuvinte:
http://www.youtube.com/watch?v=cms8HFNNzgA
Wednesday, February 13, 2008
Back in my dream....
Si iata ca viata imi face o surpriza neasteptat de placuta! Un simplu '"Iarta-ma " schimba durerea in fericire! Cel putin in cazul meu! Acum sper ca acest lucru sa nu devina obisnuinta!
Ce sa mai zic? Ca maine e Sf. Valentin, si ma astept la lucruri frumoase? Recunosc ca da! Pt. ca si eu am surprize pt. EL!
Mai multe nu am de zis... beau niste vin...doar ca daca vreti sa stiti ce simt ascultati si priviti melodia urmatoare :
http://www.youtube.com/watch?v=sF84pIhP5UM
sau cititi textul:
Closed off from love
I didn’t need the pain
Once or twice was enough
And it was all in vain
Time starts to pass
Before you know it you’re frozen
But something happened
For the very first time with you
My heart melts into the ground
Found something true
And everyone’s looking round
Thinking I’m going crazy
But I don’t care what they say
I’m in love with you
They try to pull me away
But they don’t know the truth
My heart’s crippled by the vein
That I keep on closing
You cut me open and I Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
Trying hard not to hear
But they talk so loud
Their piercing sounds fill my ears
Try to fill me with doubt
Yet I know that the goal
Is to keep me from falling
But nothing’s greater
Than the rush that comes with your embrace
And in this world of loneliness
I see your face
Yet everyone around me
Thinks that I’m going crazy, maybe, maybe
And it’s draining all of me
Oh they find it hard to believe
I’ll be wearing these scars
For everyone to see
Sa iubiti si sa fiti iubiti! Toti meritam si putem daca vrem!
Ce sa mai zic? Ca maine e Sf. Valentin, si ma astept la lucruri frumoase? Recunosc ca da! Pt. ca si eu am surprize pt. EL!
Mai multe nu am de zis... beau niste vin...doar ca daca vreti sa stiti ce simt ascultati si priviti melodia urmatoare :
http://www.youtube.com/watch?v=sF84pIhP5UM
sau cititi textul:
Closed off from love
I didn’t need the pain
Once or twice was enough
And it was all in vain
Time starts to pass
Before you know it you’re frozen
But something happened
For the very first time with you
My heart melts into the ground
Found something true
And everyone’s looking round
Thinking I’m going crazy
But I don’t care what they say
I’m in love with you
They try to pull me away
But they don’t know the truth
My heart’s crippled by the vein
That I keep on closing
You cut me open and I Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
Trying hard not to hear
But they talk so loud
Their piercing sounds fill my ears
Try to fill me with doubt
Yet I know that the goal
Is to keep me from falling
But nothing’s greater
Than the rush that comes with your embrace
And in this world of loneliness
I see your face
Yet everyone around me
Thinks that I’m going crazy, maybe, maybe
And it’s draining all of me
Oh they find it hard to believe
I’ll be wearing these scars
For everyone to see
Sa iubiti si sa fiti iubiti! Toti meritam si putem daca vrem!
Sunday, February 10, 2008
Back from a dream ...
Celor care duceau dorul articolelor mele lacromogene, celor care erau invidiosi pe relatia mea, celor care nu ma suporta si le place sa ma vada suferind le zic atat: im back!!!!
CU dureri proaspete si adanci, mai adanci decat am crezut ca voi avea, dar peste care am sa trec, iar dupa aceea am sa devin un om fara mila si suflet cum sunt cei din bransa mea, pe care o iubesc si care se pare ca e singura cre mi-a oferit si imi va oferii satisfactii, mai putin iubire!!!
Dar na, cine mai are nevoie in ziua de azi de iubire? Azi banul conteaza, sexul conteaza...sufletul e ....exact!Nimik!
Ai suflet, esti distrus! Esti la mana celor fara! Te fraieresc, te joaca fara sa simti, si apoi te trateaza cu o indiferenta care pt mine e mai dureroasa decat orice tortura!
Stai o vreme cu cineva, petreci niste clipe minunate din punctul tau de vedere cu acea p[ersoana, iti faci planuri de vacanta, etc... si intr-o zi nu mai stii nimik de acea persoana! Nu raspunde la telefon, la mesaje, nu mai intra pe mess... si iti faci griji... inutile, dar tu nu ai de unde sa stii ca sunt inutile! Poate asa vrea, sa iti faci griji? crezi ca cunosti o persoana, si te loveste in moalele capului ca nu e asa!!
Am postat azi pe mess urmatorul mesaj:
Disapointed and hurt! Enjoy living if you can!
Raspuns din partea celor pe care m-i credeam alaturi:
Regret pt tine, dar era prea frumos sa fie adevarat!
So who really cares about you? Yourself! Others dont give a shit! Give only head akes!
Asta e concluzia! Iubeste si nu astepta sa fi iubit, daruieste si nu astepta nimik in schimb!! Pt ca daca faci greseala sa iubesti si sa daruiesti, vei fi dezamagit ca si mine!
Daca nu ar fi parintii, de mult as dormi somnul ala lung, pe care in astfel de momente mi-l doresc! Da mi-l doresc atat de tare si de atata timp.....dar ei ar suferii ani de zile , iar eu as scapa de suferinta si nu ar fi corect pt ei, care s-au sacrificat si chinuit ca un poponar ca mine sa ajunga unde am ajuns!!
Nu stiu cati dintre voi, ati dat peste o persoana despre care a-ti crezut ca va e menita pentru restul vietii! Si sunteti atat de fericiti de nici castigul la LOTO nu poate egala macar bucuria?
Mie nu mi sa mai intamplat pana acum recent(cateva luni), si acum tot singur am ajuns, si cred ca sunt mai dezamagit de mine insumi ca am acordat atata incredere, decat de comportamentul acesteia!
Oricum vorbele nu pot exprima si niciodata nu vor putea exprima ce simte un suflet ranit! NU un egoism alterat, ci un suflet!
Am fost batut, legat, santajat,furat, dar nu ma durut atat ca indiferenta din ziua de azi!!!
Asa mai inveti o chestie... cand crezi ca le stiai pe toate! Asa ca nu mai vreau sa aud de relatie serioasa intre gay! NU exista! E un paradox prin insasi cuvantul!!
Trec la pat... va fi o noapte umeda, dar cu speranta ca dimineatza soarele va rasari pe strada mea!!!
CU dureri proaspete si adanci, mai adanci decat am crezut ca voi avea, dar peste care am sa trec, iar dupa aceea am sa devin un om fara mila si suflet cum sunt cei din bransa mea, pe care o iubesc si care se pare ca e singura cre mi-a oferit si imi va oferii satisfactii, mai putin iubire!!!
Dar na, cine mai are nevoie in ziua de azi de iubire? Azi banul conteaza, sexul conteaza...sufletul e ....exact!Nimik!
Ai suflet, esti distrus! Esti la mana celor fara! Te fraieresc, te joaca fara sa simti, si apoi te trateaza cu o indiferenta care pt mine e mai dureroasa decat orice tortura!
Stai o vreme cu cineva, petreci niste clipe minunate din punctul tau de vedere cu acea p[ersoana, iti faci planuri de vacanta, etc... si intr-o zi nu mai stii nimik de acea persoana! Nu raspunde la telefon, la mesaje, nu mai intra pe mess... si iti faci griji... inutile, dar tu nu ai de unde sa stii ca sunt inutile! Poate asa vrea, sa iti faci griji? crezi ca cunosti o persoana, si te loveste in moalele capului ca nu e asa!!
Am postat azi pe mess urmatorul mesaj:
Disapointed and hurt! Enjoy living if you can!
Raspuns din partea celor pe care m-i credeam alaturi:
Regret pt tine, dar era prea frumos sa fie adevarat!
So who really cares about you? Yourself! Others dont give a shit! Give only head akes!
Asta e concluzia! Iubeste si nu astepta sa fi iubit, daruieste si nu astepta nimik in schimb!! Pt ca daca faci greseala sa iubesti si sa daruiesti, vei fi dezamagit ca si mine!
Daca nu ar fi parintii, de mult as dormi somnul ala lung, pe care in astfel de momente mi-l doresc! Da mi-l doresc atat de tare si de atata timp.....dar ei ar suferii ani de zile , iar eu as scapa de suferinta si nu ar fi corect pt ei, care s-au sacrificat si chinuit ca un poponar ca mine sa ajunga unde am ajuns!!
Nu stiu cati dintre voi, ati dat peste o persoana despre care a-ti crezut ca va e menita pentru restul vietii! Si sunteti atat de fericiti de nici castigul la LOTO nu poate egala macar bucuria?
Mie nu mi sa mai intamplat pana acum recent(cateva luni), si acum tot singur am ajuns, si cred ca sunt mai dezamagit de mine insumi ca am acordat atata incredere, decat de comportamentul acesteia!
Oricum vorbele nu pot exprima si niciodata nu vor putea exprima ce simte un suflet ranit! NU un egoism alterat, ci un suflet!
Am fost batut, legat, santajat,furat, dar nu ma durut atat ca indiferenta din ziua de azi!!!
Asa mai inveti o chestie... cand crezi ca le stiai pe toate! Asa ca nu mai vreau sa aud de relatie serioasa intre gay! NU exista! E un paradox prin insasi cuvantul!!
Trec la pat... va fi o noapte umeda, dar cu speranta ca dimineatza soarele va rasari pe strada mea!!!
Subscribe to:
Posts (Atom)
