Lacrimile tale.....

Lacrimile tale m-au întors din drum
înflorisera în spatele meu alb
dar intre cer si pământ aerul se transformase
într-un zid peste care nu mai putea trece nici gândul.


prea târziu mi-am spus
clipele uneori se adună piatră pe piatră
şi nimic nu poate sa spargă timpul zidit.


aă plânge, dar lacrimile se transformă în fire de iarbă
de căte ori îmi apari în gand o alta floare-mi înfloreşte în cale
uită-mă maă rogi, uită-mă poate aşa durerea va dispare.


păşesc.sub pasul meu aud zvâgnind inimile părăsite
întoarce-te îmi spun , numai iubirile pot sparge zidurile
pe care uitarea le îngroaşă clipă de clipă.



mi-am pus pe mine armuri de frunze
triluri de păsarăi ma-nsoţeau pas cu pas
iubeşte, iubesşte îmi şoptea pământul uscat
numai iubirile pot scoate apa din piatră.


inima mea creştea, creştea ca un munte se făcea
şi prinse să bată să bată zidul de piatră
şi întâmplare ciudată piatră cu piatră zidul se desfacea.


Lacrimile tale m-au întors din drum.
Nu stiu cum se făcea, când ne-am întâlnit
inima ta bătea bătea şi inima mea bătea bătea
şi-n drumul noastru, miraculos, piatră cu piatră nu se mai întâlnea.