Echilibru in tristete....

In sufletul si-n mintea omeneasca se desfasoara un peisaj la fel de schimbator, de instabil si de surprinzator ca si in natura. Gandurile, sentimentele si emotiile noastre migreaza continuu si se urmeaza unele pe altele, creand stari la fel de diferite ca si cele care compun starea vremii.

Ploua, ninge, apare soarele, vine furtuna, se insenineaza, vine tristetea, apoi bucuria, linistea, agitatia.Vremea si sufletul par smulse din aceeasi cutiuta secreta, in care cauzele si efectele se amesteca, pentru a crea forme diferite. Azi , asa cum vedem in natura, prea multa ploaie distruge, prea putina ploaie distruge. Deci, ipostazele in care natura se manifesta in exces genereaza diferite forme ale distrugerii.

Este important sa observam similitudinile pentru a intelege in mod ferm ca excesele ne dezechilibreaza, iar prelungirea lor are efecte distructive. Sa sesizam momentele in care prelungim prea mult starile de tristete, de dezorientare, de deprimare si suferinta mentala si, in mod absolut constient, sa cautam drumul cel mai scurt catre iesirea din grota cu monstri interiori.

Putina tristete poate crea puterea noastra. Prea multa tristete, insa, devine ca gerul napraznic sau ca soarele parjolitor. Putina frica si putina indoiala stimuleaza in noi capacitatea de a rationa si a face alegeri potrivite, dar prea multa frica si prea multa indoiala ne conduc catre irationalitate si incapacitate de a alege constient. Daca natura pare a ne surprinde prin violenta manifestarilor ei, daca am uitat de comuniunea cu ea, dar si de responsabilitatea pe care o avem in aceasta relatie, atunci putem privi cu responsabilitate catre noi insine.

Suntem violenti cu noi cand ne lasam purtati de chemarile vaporoase ale sentimentelor autodistructive. Cand ne permitem noua insine prea multa tristete, prea multa durere, prea multa scufundare in neantul disperarii. Ne plouam prea mult in noi insine si ne parjolim in exces, creand in trupuri teritorii inundate si deserturi, cand putem - prin alegere ferma - si constienta sa schimbam aceste trairi. Sa ne ingaduim mai putina disperare si mai mult curaj pentru a o depasi; iata inteligenta care se manifesta in natura si pe care noi o putem accesa, pentru a ne crea pe noi insine intr-un mod constructiv si a fi ajutoare pentru cei din jur.

In loc de exces de tristete, un echilibru in tristete. A folosi cu inteligenta energia tristetii inseamna a o aduce in lumina si a construi prin ea propria noastra lumina si bucurie de a trai.

Acelasi logedy@yahoo.com