Omul fara modele ...?

Este in tendinte acum sa afirmi ca nu ai avea modele in viata. Sindromul omului independent, individualist care se catara pe scara sociala calcand peste cadavre devine boala generala.

Nonconformismul, creativitatea sunt la mare rang, asa ca orice tentative de copiere, de imitare, de plagiat sunt respinse rapid. Cu toate acestea, in ziua de azi avem din ce in ce mai mult nevoie de un model, de un standard.

Valorile s-au rasturnat, iar moartea lui Dumnezeu anuntata in urma cu un secol nu a pregatit terenul pentru o noua religie. Din contra, terenul nu este fertil, iar agitatia generala, lipsa reperelor ne caracterizeaza. Si pentru ca nu avem idoli la care sa ne inchinam, ne cioplim copii jalnice ale unui zeu ce ar fi putut sa fie.

Ne hranim cu modele inspirate din realitatea imediata, dar ca niste bulimici, ne ascundem de fiecare data ambrozia contrafacuta. Vrem un corp perfect, vrem o cariera perfecta, vrem o familie perfecta, vrem totul sau nimic. Si mai presus de toate vrem totul rapid. Aici si acum pare a fi motto-ul nostru in viata. Si nu, nu reusim sa devenim Supraoameni, ci inumani. Stim ce vrem, dar nu stim de ce vrem.

Fara repere, fara idealuri, ratacim aiurea confundand adeseori scopul cu mijlocul. E nevoie de o revolutie generala, e nevoie de noi valori, e nevoie sa ne oprim din goana si sa ne intrebam candid: de ce? si pentru ce?