Denyelicious . . .

Ceea ce ve-ti citi mai jos nu imi apartine ca creatie, dar m-a impresionat si ma facut sa cad pe ganduri, si ca urmare am zis ca trebuie postat si aici>

"Nu exista iubire. Decat multa autosugestie. Iti construiesti un model ideal in subconstient pe care automat il cauti in orice persoana. Cand ti se pare ca gasesti o persoana care are din caracteristicile modelului respectiv, i le asemuiesti tu si pe celelalte... si te indragostesti.Si intr-un final, pentru ca totul are un final, iti dai seama ca de fapt, persoana respectiva nu e asa cum o vedeai tu, in forma idealista cu care o imbracasei, ci este o persoana normala pe care de fapt n-o cunosti pentru ca ai fost prea ocupat sa-i atribui caracteristicile idealului tau.
Toate iubirile se termina mai devreme sau mai tarziu. Asta e marea mea revelatie: ca nici una nu dureaza. Si toata viata nu faci decat sa il cauti pe el, iti irosesti viata aiurea si ramai cu gustul amar dat de faptul ca el nu exista.

SPUNE NU...IDEII DE CUPLU!!! ???


Nimic nu este mai rau decat sa suferi din dragoste. Sa simti cum este sa fi tradat. Sa simti ca ti-ai pus bazele intr-o persoana si aceasta te-a dezamagit cu ceva, cu fiecare zi care a trecut . Sa simti cum este sa fi inselat. Iti pui mii de intrebari. De ce? Cine ar merita sa i se intample asa ceva? Eu cred ca nimeni. Dar suferi pentru ca persoana de langa tine nu te-a iubit si nu s-a gandit la tine.
Atunci te gandesti, de ce sa mai suferi pentru o persoana care nu te-a meritat, singurul lucru pe care la facut a fost sa provoace suferinta. Cum poti uita asa ceva?
De ce trebuie sa suferim? Se spune ca dupa ce depasim perioada vom ajunge sa fim si mai puternici. Se poate. Pana atunci ma cert ca am fost asa naiv si am crezut in "el". Mii de intrebari imi rasuna in cap. De ce trebuie sa suferim?

M-am trezit azi mergand singur pe strada si mi-am dat seama ca am invatat sa fiu singur. Am invatat sa las totul in urma, sa merg singur mai departe, sa nu cer nimic numanui. Am invatat sa nu mai cred nimic, am invatat sa ma bazez numai pe mine.
Trebuie sa marturisesc faptul ca n-a fost usor, insa acum am ajuns la un stadiu in care singuratatea asta imi da uneori putere.
Mergand singur azi am realizat cat de multe m-a invatat viata asta. M-a invatat sa accept singuratatea, sa accept respingerile, durerile, dezamagirile, prieteniile pierdute din cauza celor care nu m-au acceptat sau nu i-am acceptat. Insa, in primul rand am acceptat sa merg singur pe un drum, pe drumul meu, asa cum e el, mai usor sau mai greu. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma ajut singur si ca nu am de ce sa cer mai mult decat am; nu voi avea niciodata.
Pareri de rau, sperante, iubiri, le-am lasat pe toate in urma, mai simt ceva, mai vreau ceva? Viata asta m-a invatat numai sa accept, numai sa cred ca imi este dat numai ce imi este dat si nu trebuie sa cer mai mult pentru ca n-am nici o sansa. Nu ma mai doare, nu mai simt.

Traiesc pentru altii, simt pentru altii, nimeni n-a simtit pentru mine.

Insa am acceptat si asta, am acceptat tot ce a vrut viata asta pentru mine. Mergand pe drumul asta, singur, am acceptat tot, pana si ce nu ma gandisem ca voi vrea vreodata. Singuratate, copaci dezgoliti, cuvinte desarte, vorbe in vant… Destin, viata, amagiri, deziluzii, sperante… plecate toate prin vantul rece al unei toamne tarzii.

In timp ce multi dintre noi aleg sa se sacrifice intr-o relatie fara viitor, un barbat independent stie ca singuratatea este un lux pe care de cele mai multe ori nu trebuie sa ti-l refuzi. Bucura-te de momentele in care esti singur, s-ar putea sa nu te mai intalnesti cu perioada aceasta.Imi pare rau pentru felul in care am ajuns...Eram un baiat iubareat, increzator si cu multe sperante...Dupa o experienta avuta am ajuns sa nu mai pot iubi, sa nu mai cred in cuvinte, in tandrete,promisiuni.
Imi pare rau ca am acordat atentie cui nu trebuia.
Merit ce mi s-a intamplat caci nu am stiut sa ma protejez, am renuntat la unele dintre principii, si in primul rand am vrut sa fiu altcineva decat eram atunci. Am reusit asta. Sunt mai trist si mai singur ca oricand.
Cel mai bun lucru, am descoperit ca am un prieten, si ca pot primi de la el sprijin oricand, lui ii multumesc pentru ce mi-a oferit cand eram trist.
Poate nu e bine sa zic asta...dar ce mai conteaza caci sunt un trecator... Am reusit sa fiu pacalit. Vorbe frumoase, tandrete, promisiuni, numai vise si aproape indeplinite.
Daca spune imi pare rau, ma ierti?
Ce ar trebui sa faci? Eu am iertat si am fost calcat in picioare...a doua oara nu am mai iertat aceeasi persoana insa m-am intors la altcineva care a fost mai rau...
In fine .... peste acesta experienta nu am trecut si nu cred ca voi putea face asta prea curand...



Din ciclul de filozofii aberante cu care te-ai obisnuit... Ce inseamna viata, pentru mine:
Sa risti
Uneori e vorba de sentimente, alte ori de viitor. Insa totul se reduce la tine. La alegerile pe care le faci si la cat de mult esti dispus sa pui la bataie. Sa dai de la tine, sau sa pierzi... Da, sunt multe lucruri care te pot lua prin surprindere, fie ca e vorba de sclipirea de gand in care realizezi ca nu esti atat de fericit pe cat credeai, fie de momentul in care realizezi cat de proasta a fost o alegere facuta. Dar ceea ce face diferenta e senzatia cu care ramai in final. Daca a meritat sau nu.
Sa fii bun
Nu e atat de greu sa ajuti. Sau sa-ti pese. Stiu ca lumea e plina de gri si ai impresia ca nimic nu mai merita o bucata din sufletul tau, dar te inseli. Fireste ca nu vei fi de acord cu ce-am spus mai devreme, chiar si mie mi-e greu sa cred uneori asta . Dar... Speranta exista, exceptii sunt destule. Din nou, depinde de tine daca esti parte din cenusa sau nu.
Sa razi
Cu toata gura, adica. Fara sa-ti pese de orice altceva, sa te amuzi, sa gusti din fiecare moment, sa ironizezi, sa glumesti. Sa faci cat mai multe tampenii . Dupa aceea, sa-i faci cuiva ziua mai luminoasa povestindu-i fiecare detaliu dureros de amuzant! Sa resimti clipele cu aceeasi intensitate cu care le traiai cand s-au petrecut. Si sa nu-i dai drumul copilului din tine, orice ar fi... Pentru ca el e singurul care iti da voce si te tine departe de nebunie. Sau aproape de el...
Sa iubesti
Nu stiu ce sa spun...nu cunosc acest sentimet ...Dar ce stiu eu?
Sa experimentezi
Aici ar fi esenta ta. Sa incalci regulile, sa excelezi... Sa-ti depasesti propriile limite. Sa fii alaturi de cei la care tii. Pentru ca la sfarsit... Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru cineva e sa fii sincer. Si sa speri ca sinceritatea ta nu il va face sa-si dea seama de un lucru pe care nu vroia sa-l fi aflat. Multe lucruri pot dezamagi, e adevarat, dar poti depasi orice cu un prieten alaturi. Da-ti un pic de timp. Iar daca secunda de bucurie infinita merita, atunci arunca-te in gol. Experimenteaza... Traieste...


Am ajuns sa calatoresc in timp 33 de ani si am plecat spre 34 de ani. Nu stiu sunt multi ,sunt putini..., raspunsul este la Dumnezeu. De multe ori in viata am avut momente, sa nu cred ca voi ajunge la varsta asta. Cum au fost toti acesti ani ?...Nu pot sa-i iau in ansamblu. Pot doar sa-i judec pe categorii. Mai este o chestie: intr-un fel i-am judecat atunci si altfel ii judec acum.
Am fost un copil iubit, pe urma iubit (foarte iubit) incat dupa ce am ramas fara el nu am mai putut avea alt iubit datorita amintirilor.
La un moment dat am ramas singur ,atat de singur incat m-am suparat pe Dumnezeu si pe tot ce ma inconjura. In acea perioada am varsat o mare de lacrimi.
Dupa un timp, am inteles ca in aceasta viata avem niste misiuni bine definite ,pe care trebuie sa le indeplinim.De multe ori ai multe piedici tocmai pentru a ti se indrepta pasi sa ajungi acolo unde este nevoie de tine, unde ai de salvat o viata. Trebuie sa ajuti pe cineva sa traiasca.
Daca ti se intampla asa ceva in viata nimic nu mai conteaza, restul raman doar amintiri frumoase undeva intr-un ungher al inimi. Le scoti din cand in cand ,le speli cu cate o lacrima si le depui inapoi in altarul amintirilor frumoase.
Acum ce am?... de toate, ma simt bine... daca o data am varsat o mare de lacrimi acum am o mare de prieteni care sunt langa mine. Si chiar si voi, prietenii mei virtuali imi umpleti sufletul de bucurie de cate ori gasesc mesajele voastre. Ma consider un baiat bogat,...cel mai bogat,iar cu Dumnezeu m-am impacat de mult si-i multumesc ca m-a facut sa inteleg rostul vietii.
Cea mai mare lectii este ca: TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE.




PENTRU "ADMIRATORII" MEI (se stiu ei care sunt) ....Complimentele voastre nu ma ridica,criticile voastre nu ma coboara.. Sunt ceea ce sunt,ceea ce altii vor sa fiu..

Nu sunt perfect,nici nu vreau,nici nu pot! Sunt o bucurie pentru cei care ma plac si o preocupare pentru cei care ma invidiaza.. Cat despre aceste persoane . . . comentariile voastre nu au nici un efect asupra mea..incercati prin alte metode...
Ma respecti..te respect,ma iei cu vrajeala... te iau cu vrajeala,ma ranesti... ma apar,ma urasti... nu te urasc.. de ce? pentru ca, ceea ce pe voi va caracterizeaza... pe mine nu ma defineste..!!!
Hai sa lamurim ceva... Nu am nimic cu aceste personaje. De fapt nu am avut! As mintii daca as spune ca acum, nu ma enerveaza si ma enerveaza ca nu ma lasa in pace.
Dar in acelasi timp ma fac si sa rad, de ei evident, imi place de ei ca sunt haiosi. Pacat ca se cred mari justitiari, cand de fapt sunt doar simpli frustrati ce nu isi gasesc locul sub soare . . . nu stiu de cand au devenit toti doctori in psihologie, dar se pare ca privindu-mi pozele toti stiu ce gandesc… nu ma intrebati cum de reusesc asta! Habar nu am. Dragii mei, sunt mai prost decat voi, desi nu cred ca ne-am masurat "inteligentele" sa zic asa, sunt slab sunt cum vreti voi. Dar eu sunt LIBER, nu pup fundul nici unui patron, nu joc dupa cum canta altii si… nu ma dau ce nu sunt, nu jignesc oamenii din invidie, si nu vorbesc vulgar. Si inca ceva, eu sunt acelasi si pe romeo si pe strada … si in fata si in spatele monitorului. Aceste persoane sunt tare puternice ascunse confortabil in spatele tastaturilor, dar oare au acelasi curaj pe strada? Daca v-am jignit imi cer scuze… intr-adevar nu trebuia sa ma cobor la alte nivele.


Imi place sa cunosc oameni cu antena gandirii si simtirii deschisa spre ceea ce ii inconjoara. Pun mare pret pe ceea ce e spontan si sincer. Nu ma uit la anii (de viata si de scoala) ai omului daca avem ce ne spune. Nu va suparati, nu raspund la mesaje celor fara chip.... Nu neaparat portretul lor, dar macar o imagine din mediul lor de viata, o fotografie facuta de ei, un desen, o statuie, o ulcica - sa existe pe profil...Ceva facut de mana lor... Nu doar imagini descarcate de pe net, intr-o totala lene de a imagina si crea... Sau nici macar - date alandala, expuse intr-o mistocareala totala.... dorinta de a fi bagati in seama, de a se auzi vorbind, fara sa spuna nimic...

Criza si crizele ce vor urma . . .

Si iata-ma intors din scurta vacanta la parinti! La munte! La polul nord:)) CFR-ul nu se dezminte, si te lasa sa ingheti in tren rapid international(culmea) pretextand ca caldura vine doar de la BRASOV :))) asta nu am inteles de ce ! Poate din cauza ca sunt cam blond! In orice caz, am ajuns inghetat la BRASOV si asta nu datorita faptului ca e iarna, ci pt. ca asa sunt conditiile in tara noastra! Dai un ban, dar mereu ai surpriza sa nu beneficiezi de acel serviciu pentru care ai platit! Si asta s-a mai intamplat si inainte de aceasta criza financiara, de care se leaga si se justifica toti cand lucrurile nu merg cum trebuie!

Dar sa trecem peste asta! Aceasta minivacanta pentru mine a insemnat vin rosu din belsug, sarmale, smantana si vizite fara numar la fosti colegi, colege de job, sefi!
In fiecare an, mi se pare normal, sa imi exprim recunostiinta fata de cei pe care i-am avut si i am langa mine, fata de cei care m-au sprijinit in momentele grele care nu au fost putine! Si datorita carora am ajuns unde sunt acuma! Nu am ajuns ceea ce sunt de unul singur ci prin suportul lor, psihic si material uneori, mai ales cand nu aveam ce manca! Singurul regret pe care il am la Bucuresti e ca nu am acesti oameni deosebiti, langa mine, acolo! Dar daca pt. mine lucrurile au luat o turnura in bine la care nici nu am visat, si am gasit un job cu care sa ma identific, nu acelasi lucru se poate spune despre ei!
Asa zisa criza i afecteaza f. puternic pe cei din patura de jos, si mai ales pe cei din zone industriale fara viitor, sa ajungi la 40 ani somer, cu copii si rate, nu e o experienta deloc placuta! Dar imi plac ca sunt tari pe pozitie, nu se lasa afectati, si au ramas neschimbati in caracter si comportament! Si asta cred ca e salvarea lor in aceste momente de criza! M-a impresionat la lacrimi taria de care da dovada o fosta colega de job, actualmente f buna prietena a mea, care de curand a fost diagnosticata cu cancer de col uterin, si care nu se lasa doborata si crede ca va trece peste aceasta incercare! Eu unul, recunosc cred ca as avea o depresie severa in locul ei! Dar ea nu! A fost, este, si va fi mereu vesela!
Aici am avut si inca mai am o persoana care mi-a fost ca a 2 mama, si pe care evident am vizitat-o si care s-a purtat cu mine ca si cu fiul ei ! Desi nu suntem rude, ci doar prieteni de familie! Femeia a trecut prin 2 decese de familie doar anul asta, iar acum are de a face cu rautatile colegilor de servici, care la auzul disponibilizarilor iminente, si-au aratat adevarat fata, spre stupefactia ei, care lucra cu ei de 25 de ani! Adica de o viata de om!
Situatiile limita se pare ca scot din om comportamente latente extreme! Care sincer nu si-ar avea locul intr-o societate si asa macinata de probleme! Dar asa sunt oamenii! Mereu vor mai mult, mai bine, si daca e nevoie trec si peste cadavrele prietenilor!
Dupa ce te zbati sa supravietuiesti cu 500 ron pe luna la bloc, dupa ce muncesti cat muncesc alti 3 oameni la un loc, sa fi improscat cu noroi fara sa ai vre-o vina in afara de faptul ca directorul pe tine te considera de pastrat si nu disponibilizat in detrimentul fabricii, mi se pare imatur din partea celor care se considera maturi in gandire! Banul, mereu a fost si va fi un factor de separatie intre oameni, fie ei prieteni, frati, sau soti! Nu degeaba se zice :banul e ochiul dracului!

Dar cred ca totul va fi bine atat timp cat ne vom pastra un dram de omenie inca in noi!

Sarbatori fericite si sanatate tuturor!

Be gay not a bitch....

Stau in pat, ascult muzica si ma gandesc la urmatoarele: de ce suntem ceea ce suntem? O masa din carne si oase firava, care doreste sa fie adulata, dorita, iubita? De ce cand totul dureaza doar cativa ani, pana cand imbatranim si devenim respingatori si de mila celorlalti?
La ce bun atatea statute sociale, ierarhizari, bunuri mobile si imobile cand toti sfarsim la 2 m sub teren mancati de viermi si gandaci?
De ce unii dintre noi suntem asa retrasi si agorafobi ( asta nu e o scuza pt. impolitete si nesimtire), desi dorim apropierea celorlalti, o respingem zi de zi si apoi acasa plangem ca suntem singuri?
Scriem pe N blog-uri, trairile noastre, gandurile noastre, dorintele noastre, judecatile noastre gresite majoritatea, ca sa ce ? Sa vada lumea ca existam? Iar cand trebuie sa dam ochii cu lumea ne retragem de unde am iesit?

Astfel de oameni, desi majoritatea f. inteligenti, dar cu o carenta grava a socializarii, nu-i inteleg si nu vreau sa mai am de a face cu ei! Se pedepsesc singuri, se izoleaza singuri!
Si atunci sa nu mai strige dupa ajutor, pt. ca doar ei insisi isi pot oferi acel ajutor! A judeca pe altii e simplu cand crezi ca tu esti suficient pt. tine insuti, dar tu stii in adancul tau ca nu e asa, ca ai nevoi de ceilalti care sunt mincinosi, lasi, hoti, perversi conform judecatii tale!

Deci dragi gay din Bucuresti mai ales, care sunteti majoritatea migrati aici din diferite motive, daca vreti o comunitate reala, lasati blog-urile, messengerul si socializati! Intalniti-va face to face, nu prin web cam!
Am zis socializati , nu fute-ţi-vă! Ca sa nu mai fie loc de interpretari!

La ce bun toata zbaterea asta, tot consumul asta enorm de energie, toata alergatura asta pt. a fi the best in orice e posibil uman? La ce si cui foloseste? Orgoliului nostru?

Nu putem schimba evolutia planetei, din contra I grabim sfarsitul! Nu spun asta pt. ca as fi ecologist, ci pt. ca chiar imi pasa de restul fiintelor in afara celor ca mine! De ce sa sufere altii de pe urma prostiilor pe care noi oamenii, ca niste zei atotputernici care ne credem, le facem?


P.S. Am scris pt. ca ma enervat unu pe mess rau de tot, unu care se crede destept (ruben…) dar are toate fitzele posibile si cu toate cartile din lume nu le va trata! Si mare pacat !