VALENTINE'S DAY

Asa zisa , zi a indragostitilor!!!
E nevoie oare de o zi speciala ca sa ne dam seama ca tinem la persoana de langa noi? E nevoie de o zi in calendar care sa ne trezeasca acest sentiment?

Nu am nimic cu sarbatorile, ci doar ca mi se pare penibil ca doar atunci sa facem aceste gesturi de romantism fata de cei dragi noua.
Nu cred ca am avea nevoie de astfel de zile, daca am fi sinceri si daca evident am simti ceea ce aceste zile vor sa exprime : iubirea aproapelui!

Cred ca ar fi mult mai de apreciat daca, am putea face gesturi pe care le facem ca azi de pilda: flori, cadouri, cuvinte dragastoase...ori de cate ori am simtii si nu cand am fi nevoiti de circumstante.

Dar asta ar fi idealul...care nu exista, pentru ca oamenii sunt imperfecti. E drept, recunosc si mie mi-ar place sa imi aduca cineva o floare, un cadou sau un cuvant frumos, macar odata pe an, dar sa fie sincer.

Dar nu am eu norocul asta , gasesc sau ma las gasit doar de persoane mai reci in a impartasi astfel de gusturi sau care poate nu ii caracterizeaza deloc pt. ca nu au acest simtamant fata de mine. Dar asta nu e sfarsitul lumii . Daca ei nu pot, eu pot si o voi face.

Si mai ales pt. familia mea pe care am supus-o atator socuri.Mi-am propus ca anul acesta sa ii rasfat si o voi face . Nu am bani, dar voi face rost. Banii se fac de om, doar...si daca ei inlesnesc fericirea , atunci fie.

Si ca tot vorbim de fericire.... ce e ea?
Sunt atatea definitii, asa ca o las si trec direct la termenul de iubire...care in opinia mea e sentimentul pe care il/ai impresia ca il porti, simti (din orgoliu sau egoism? )fata de cineva apropiat sau nu.

De ce? Sa exemplific...
De ce zicem ca il iubim pe D-zeu? Pt. ca ne promite Raiul sau Iadul in functie de comportamentul nostru in viata de zi cu zi si interactiunea cu lumea.
Si cum nu suntem siguri de nimik , ne e teama ca ar putea fi posibil sa existe, si deci il iubim din teama.
De ce ne iubim parintii?
Pt. ca ne trateaza asa cum vrem, ne fac pe plac, ne ajuta, iar pe ei acest sentiment(fals de iubire) pe care noi l-il dam e exact ceea ce cauta in schimb, exact ceea ce coloreaza viata lor gri! Deci impacam si capra si varza...

Spunea cineva ca iubim pentru ca dorim sa ne apartina noua acea persoana, sa fie cu noi mai mult timp... Pentru ca nu vrem sa fim singuri.
Oferi iubire pt. a primi iubire..._adica daca trebuie sa fac ceva ca celalat sa ma doreasca , sa fie doar al meu-voi face numai ceea ce stiu ca ar vrea sa fac ca sa se simta bine cu mine... chiar daca asta inseamna sa renunt la a mai dormi imbracat sau sa fac sex doar odata pe luna , atunci asa am sa fac, daca trebuie sa stau in cap , voi sta pt. ca as face orice ca sa fiu cu persoanan respectiva. Simplu ! Si ajungi la compromisuri...cate si de ce si pana cand sa le facem?

Azi ma izbit faptul ca intr-o relatie (de regula)unul singur face mai multe compromisuri fata de celalat tocmai pt. ca il doreste atat de mult doar pt. el.
Astfel, daca pe care il iubeste lucreaza departe , se vad rar, iar cand se vad nu ii acorda prea mult timp sa isi manifeste dsentimentele , cel indragostit sufera si rabda in tacere pt. ca nu are ce face, pt. ca el pe acel om il iubeste, pe acel om il doreste, adica pe cel pe care atata de greu il are aproape...dar ce altceva poate face? nu e o farfurie care sa o speli si sa redevina curata, nu e o haina pe care o schimbi si sa iei alta.
Si stau si ma intreb ... e corect oare sa stai sa astepti zile, saptamani, luni pe cineva de ale carui sentimente nu esti sigur pt. ca nu are timp sa ti le arate, sa ti le spuna, pentru un sarut frugal in intuneric(desi tu ai vrea mai mult)?

Cat poti tu lasa de la tine? Pana cand si de ce? E o dilema pe care cred ca o traiesc nu doar eu, pentru care exista doar 2 rezolvari si nici una multumitoare : fie stai si rabzi, asteptand ca celalalt sa te vada, sa iti acorde timp cand poate el, fie sa il lasi si sa cauti tu pe altcineva care sa iti ofere ce el nu poate; iubire!!!

sunt curios ce veti zice. Eu momentan am gasit o solutie "de moment" : o sticla de vin rosu demisec!!! E mai buna decat nimik ! Maine poate putin rachiu sau wisky...si tot asa pana cand ma voi satura si voi avea curaj sa imi iau viata in propriile mele maini!