Cand se schimba....

Iubirea se manifesta sub multiple aspecte si ia forma confortului psihologic, a dorintei fizice, a bunei dispozitii, a golului din stomac si a preaplinului sufletesc, a iluziilor, a mangaierilor pline de tandrete, a cuvintelor de incurajare, a indraznelii de a visa si de a spera.
Iubirea este perceputa prin prisma sentimentelor pe care le avem si a resurselor interioare. Cineva spunea ca forta si intensitatea cu care iubim isi trag energia din capacitatea noastra de a iubi, si nu neaparat din faptul ca partenerul poseda calitati reale care l-ar putea face iubit.
Atunci cand partenerul este tandru, sentimentul iubirii capata forma tandretei, cand iubirea intr-un cuplu este linistita, iubirea este perceputa ca o oaza a pacii, cand dragostea este dorinta si atractie fizica, iubirea capata infatisarea pasiunii. Cert este ca fiecare resimte iubirea in mod diferit, iar sentimentele variaza de la persoana la persoana.
Mai mult ca sigur ca in spatele fiecarei persoane se afla o frumoasa poveste de dragoste. Indaratul fiecarui chip pe care il vedem pe strada se ascunde o poveste de viata cu un final mai mult sau mai putin fericit. Ei sunt oameni care au avut si au trairi intense si sentimente puternice. Noi, la randul nostru, suntem oameni ce iubim, ne indragostim, suferim, ne schimbam sentimentele si iubim iar. Si apare atunci intrebarea > Daca sentimentul iubirii este atat de reconfortant, de ce nu-l putem pastra toata viata?
De ce acest superb sentiment se altereaza odata cu trecerea timpului sau odata cu aparitia problemelor?
De ce nu mai este la fel de profund ca la inceput?
Sincer, am cautat raspunsul in studii de psihologie, in tratate de stiinta si-n cercetari din diferite domenii, insa un raspuns mai pe intelesul inimii mele l-am gasit in experienta altor oameni.
Psihologii spun ca fiecare sentiment trait la capacitate maxima este unic si nu poate exista un al doilea sentiment identic cu cel dintai. Suna a paradox, dar chiar asa este! Experienta celor din jur imi spune ca sentimentele se schimba in functie de imprejurari, de necazuri si in functie de noi. Instinctul meu imi spune ca sentimentele noastre se schimba pentru ca si noi ne schimbam. Sentimentele nu mai sunt aceleasi pentru ca noi insine trecem prin schimbari. Iar uneori aceste schimbari ne influenteaza in mod decisiv modul in care gandim, modul in care simtim sau felul in care stim sa ne traim viata.
Este usor sa-l invinovatesti pe celalalt pentru ca s-a schimbat, dar este foarte greu sa accepti ca uneori vina o porti tu sau chiar cei doi parteneri ai unui cuplu. Sentimentele se schimba pentru ca intervine rutina, intrusa care transforma pana si cea mai inflacarata dragoste in simple obiceiuri si obisnuinta. O reala problema apare atunci cand modificarile prin care trec cei doi parteneri nu se sincronizeaza mai deloc.
Sentimentele se schimba pentru ca ambii parteneri trec prin modificari, dar in mod separat, fara sa stie unul de celalalt. Sentimentele se pot schimba in mod negativ atunci cand fiecare incepe si-si construieste separat propriul coltisor in care au loc modificari interioare. Dar nu schimbari in doi, ci schimbari individuale...
E posibil ca schimbarea sentimentelor sa fie cauzata de incompatibilitatea dintre parteneri. La inceputul unei relatii, exista convingerea ca dragostea poate invinge orice, ca dragostea trece peste orice obstacol... Si ca dragostea poate invinge pana si nepotrivirea de caracter. O premiza total gresita daca avem in vedere faptul ca majoritatea conflictelor care duc in final la distrugerea de sentimente au ca punct de plecare incompatibiliatea dintre doi parteneri.
Se poate ca la inceput nu i-am acordat incompatibilitatii atentia cuvenita. Sau am vazut-o, dar nu am vrut sa o constientizam. In timp insa, aceasta da nastere la multe batai de cap. Sentimentele noastre se schimba pentru ca in timp ne dam seama cum este celalalt in realitate, iar imaginea de acum nu coincide cu cea formata la inceputul relatiei sau cu asteptarile pe care ni le-am facut in legatura cu persoana sa.
Sentimentele se schimba pentru ca uneori suntem lasi si ne este frica de propriile trairi. Unii dintre noi simt teama fata de sentimentele profunde. Ne este frica de ele. Ne este frica sa simtim mai mult decat putem duce sau mai mult decat consideram noi ca ne este suficient. Atunci cand simtim ca este posibil ca un sentiment sa devina prea intens si ca nu este tocmai ceea ce ne dorim in acel moment, ne retragem incet incet in carapacea noastra si le spunem stop. Ne comportam ca niste lasi pentru ca ne multumim cu putin, atunci cand putem trai sentimente puternice.
Din variate motive, unele persoane intampina la un moment dat dificultati in a-si exprima sentimentele. Acest lucru nu denota ca sentimentele s-au schimbat, ci indica faptul ca nu mai stim la fel de bine sa le exprimam, sa le dam forma cuvintelor sau a gesturilor. In neputinta noastra de a spune ce simtim, incercam nu sa ne reprimam sentimentele, ci doar sa le tinem sub control.

Deci aveti ceva de spus? Spuneti-o!

P.S. E adevarat ca tot ce afisez aici este urmarea trairilor si feeling-urilor mele de zi cu zi! Dar a nu se confunda cu o caracterizare a relatiei mele sau a persoane cu care formez un cuplu, pt. ca e gresita!