Wednesday, November 08, 2006

Visul iubirii...

Traiesti, iubesti, visezi, speri... si uneori esti dezamagit. Fericirea este ca o ruleta ruseasca: niciodata nu stii ce se va intampla in clipa urmatoare. In suflet pastrezi speranta si (de ce nu?) credinta, caci numai ea iti ramane in momentele de cumpana…


A spera, a-ti dori, a visa nu inseamna neaparat sa inchizi ochii in fata realitatii. Este drept, unii ar putea crede ca o persoana care traieste cu atat de multa intensitate o viata imaginara, are un surub lipsa... Poate...dar nu exista fericire fara un strop de nebunie. In ciuda optimismului molipsitor pe care il presar printre randurile acest articol (sa-mi fie cu iertare, dar sunt unul dintre acei nebuni cu surubel in minus), nu vreau sa scapam din vedere posibilitatea unui esec.

“Fara risc, nu exista castig” spune o vorba veche din popor. La fel ca in orice joc, si in iubire poti pierde. “A pierde” insa este un termen vag atunci cand vine vorba de dragoste. Uneori pierdem, suferim, iar apoi, dupa ani (sau poate chiar mai putin timp), privim in trecut si realizam ca pierderea a fost de fapt castig; ca un barbat a plecat din viata noastra numai pentru a face loc altuia, mai bun, mai iubitor, mai potrivit, perfect...

Sunt ferm convins ca totul in viata se intampla cu un scop; daca iubim este pentru ca asa a fost sa fie, iar daca pierdem, el nu ne-a fost menit; iar cand visam, nu o facem intamplator, ci pentru ca visul s-ar putea adeveri.

Undeva, cineva, faureste visuri. Este menirea acelui cineva sa ni le prezinte intocmai ca intr-o expozitie de dulciuri de unde nu iti poti alege decat un singur exponat. Tocmai de aceea trebuie sa te gandesti foarte bine care dintre aceste exponate le vrei cu adevarat: odata ce il savurezi, te vei satura? Iar chiar daca te vei satura, esti sigur ca nu vei pofti la un altul?

Visurile sunt menite sa fie transformate in realitate; tocmai de aceea sunt toate atat de apetisante. Gandeste-te bine, alege-ti unul singur... nu ai dreptul decat la o singura algere...doar cei norocosi au sansa de a mai incerca inca o data.

1 comment:

lorena said...

cata dreptate ai...daca pierdem sansa...s-ar putea sa nu mai existe alta...si sa ramanem doar cu un gust amar...gustul deznadejdii