LACRIMA
Publicat de liana heim la 19/09/2005 - 14:37 la Eseuri
Am putut crede in vise atata timp cat ele nu erau noaptea...atatea vise
mau abandonat...atatea credinte sau prabusit in fata privirilor mele
disperate ... atatea idealuri sau dovedit a fi doar un univers din sticla
sortit unui tipat ucigator...totul ma tradat intrun mod ce nici insasi
tradarea nu cred ca la cunoscut vreodata...am crezut in iubire insa
iubirea a sfarsit in genunchi imploranduma sai dau crezare, am crezut in
incredere dar despre ea am aflat ca nu poate fi acordata decat aceluia
care se dovedeste a fi tu insuti , am crezut in mine pana am ajuns ca in
lumina sa intrevad doar contrariul, am crezut in bine si in rau pana mam
trezit...am aflat ca totul tradeaza mai mult sau mai putin in felul sau
specific...soarele tradeaza stelele,florile isi tradeaza seva bruta,omul
isi tradeaza aproapele,gandul isi tradeaza ideea ,esentele sunt tradate de
aparente...am ajuns la concluzia ca nimic nu este mai curat ca lacrima si
ca nimic nu sufera mai mult decat lacrima...daca este ceva de admirat aici
pe acest pamant printre crengi de copaci dezgoliti si muniti acoperiti in
zapada,ceva de admirat care sai apartina omului ,care sasi merite atentia
si osteneala aceea este lacrima.....ea nu tradeaza niciodata nimic....este
tot ceea ce poate fi mai inocent si mai pur.....o lacrima varsata pentru
adevar apropie cu un pas mai mult de adevarul suprem...fiecare lacrima in
plus varsata apropie de sublim si fiecare lacrima este un pas in sine
pentru acea puritate ce transcede omul si il ridica deasupra
mediocritatilor sale...totul paleste si sufera de decadere...dar momentul
in care lacrima va inceta sa mai fie ,atunci acela va fi inceputul
sfarsitului pentru noi toti...caci intre vise,credinte si
sperante,lacrimile sunt cele care zbaora libere cautand un ochi liber care
sa le merite si sa le verse...