Tuesday, July 25, 2006
Indiferenta altora ...benefica sau nu?
Iata-ma ajuns acasa.Dupa ce am scos un extras bancar si am declarat telefonic indexul la gaz( vecinele binevoitoare au incuiat usa de acces si nu a putut citi tipa de la distrigaz indexul)stau gol(ca e groaznic de cald) si incerc sa pun jos cateva cuvinte care imi stau pe creier de azi de pe la 2pm, de cand am descoperit ca a avea multi prieteni echivaleaza cu a fi singur....paradoxal dar adevarat in cazul meu !
Azi pe mess discutam cu unul cu altul despre sentimente si asa zisa dragoste(care eu nu prea cred ca mai exista in cercurile in care din pacate ma invart)si nu stiu ce ma apucat asa o depresie, un sictir de viata si de tot in general, ca ma uram pe mine insumi(chiar daca unii zic ca sunt narcisist;NB. cum altfel intr-un astfel de oras?altfel eram la Socola de mult)ceea ce nu mi se intampla prea des, si atunci am cerut ajutorul prietenilor(asa zisi)care dupa cum zice proverbul, ""La nevoie se cunosc"" .....
Si iata cum sta treaba: unul e ocupat, trebuie sa ia mobila(cu toate ca cu cateva minute inainte ma chema la el pentru cu totul altceva decat un suc), altul imi recomanda sa imi fac un ceai(ceea ce am sa fac in curand)iar ceilalti pur si simplu nu au timp de mine azi , cand am eu nevoie de ei.
Deci asta e prietenie?Asta e ceea ce ne defineste pe noi oamenii?asta ne deosebeste de regnul animal? Pai atunci chiar ca am sa cad intr-o depresie de nu ma mai scot nici Yung nici Freud cu toate principiile lor !
Chiar sunt eu asa de demodat?E chiar asa de greu sa oferi cuiva putin confort psihic?Ce era daca ceream bani imprumut? Dar le-am cerut ceva simplu, putina atentie indreptata spre problemele mele...
Daca eu pot ei de ce nu ar putea...
Oricum azi am sa fac curat prin messenger...si putini sunt cei alesi sa ramana...
Multi care imi acceseaza profilul pe diferite siteuri, ma intreaba daca merg la sala de arata asa cum arat.Eu zic ca da, dar mint.Nu merg de o luna deja, si arat mai bine ca atunci cand mergeam la sala.Secretul? Nu mai e niciunul acum;uni sparg, trantesc, urla la suparare....eu nu...inca
Fac ceva mai util mie in primul rand...sport acasa...da acasa.pe podea poti face genoflexiuni cu un rucsac cu 2 sticle de apa in spate pana cazi jos si credema ca nu mai poti nici sa urli nici sa lovesti in geamuri.Iar daca mai faci si 2-3 serii de flotari atunci ai nevoie de oxigen sigur;nu zic ca nu e mai bine la sala, dar cand abea ai bani de mancare si de intretinere, sala e un lux total inutil, asa ca fi mai umil si stai in banca ta.Nu sala te face om , ci tu te faci singur.
Deci daca esti stresat, nervos, aproape de o cadere in depresie, nu exita si fa putina miscare si vei vedea ca e mai important sa te ingrijesti de tine decat de cei care te ignora...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
M-as lansa intr-o discutie foarte aprinsa (dar in sensul pozitiv al cuvantului) pe subiectul asta cu tine, dar aici nu merge decat sa las un comentariu.
Da, a avea multi prieteni poate sa insemne ca de fapt esti singur in anumite momente cand ai nevoie de ajutor. Cred ca toti am trecut prin asta la un moment dat, si ironic, poate chiar atunci cand durea cel mai tare.
Cred insa ca problema este si la tine, si la ei. La ei pentru ca nu au reactionat asa cum ar fi fost normal, iar la tine fiindca i-ai considerat prieteni... nu stiu, poate acorzi prea usor calificativul asta, sau... tu stii mai bine.
Conteaza foarte mult si ce fel de oameni sunt aceia pe care i-ai adunat in jurul tau. La ce ar fi de acord sa renunte pentru a te ajuta?
De-a lungul timpului mi-am dat seama ca cel mai bine poti sa-ti dai seama de caracterul cuiva in momentul in care el nu se mai afla intr-un cadru cunoscut si trebuie sa reactioneze la anumite situatii care il obliga sa ia decizii care ar putea sa il afecteze pe el si pe tine (precum si pe ceilalti din jur). A fost ca o revelatie momentul in care, plecand pe munte cu un grup de prieteni, am vazut cum fiecare si-a dat arama pe fata. Interesant cum muntele a avut un rol de catalizator care a scos la iveala din ei cele mai urate trasaturi de caracter, pe care in viata de zi cu zi au stiut cum sa si le ascunda perfect.
In afara de asta se poate intampla sa te trezesti ca un om pe care il consideri prieten de-o viata, care nu te-a lasat niciodata la nevoie, devine cel mai mare dusman al tau in mai putin de 24 de ore. Unii oameni se pot schimba foarte rapid, intr-un mod radical. Se mai poate intampla ca dintr-o data, acel prieten foarte bun sa iasa din scena... niciodata nu ne gandim la posibilitatea asta...
Concluzia, dupa parerea mea, este ca intai trebuie sa gasesti resurse de revenire in tine, fara sa depinzi de altii. Iar un prieten adevarat nu ar trebui sa intervina decat in momentul in care tu esti incapabil de a mai continua, iar in rest nu ar trebui sa faca altceva decat sa te ajute sa-ti recastigi increderea in tine si sa te incurajeze sa iti rezolvi problemele pe care le ai (chiar daca sunt sufletesti sau nu).
Sper ca nu am fost foarte plicticos... mi-a facut placere sa citesc mesajele tale si am sarit si eu in discutie :)
Post a Comment