Monday, October 16, 2006

Tristeti de toamna...

Cum pot sterge durerea ce imi picura in suflet ca o otrava care ma omoara incetul cu incetul fara a lasa urme? Cum pot schimba destinul necrutator care m-a schimbat definitiv dintr-un copil inocent intr-un barbat ce tanjeste la anii copilariei, cand ar fi trebuit doar sa se joace fara griji? Cum pot spera la vremuri mai bune, cand am avut parte doar de suferinta fara rost?

Durerea ce nu-mi da pace sa traiesc, ma face sa urlu si nu pot... Caci atunci as incepe sa daram tot ce prind in maini. Sper, si totusi mi-e teama sa sper, ca vor veni si vremuri insorite, cand voi rade fara nici o urma de neliniste. Perspectiva este insa sumbra...

Sunt o fiinta atat de vesela si in strafund atat de trista. Si nu cred ca este cineva care sa ma inteleaga. De ce? Nici eu nu stiu. Poate lumea ma vede superficial, dar gandurile mele sunt mai profunde decat las sa se observe.


Cine s-ar gandi ca imi pun intrebari existentiale, cand sunt ca un copil ce se bucura de lucruri marunte, cum ar fi sa mananc pepene sau inghetata, sa ma plimb in natura si sa ascult muzica tacerii, a linistii depline? Banuiesc, ...ca nimeni.Toti ma vad ca pe o alintatura(sau doar ca pe-o jucarie sexuala) care nu e in stare sa se concentreze asupra unor probleme importante si care nu sufera niciodata.

NU E ASA! Sufar adesea, traiesc cu fiecare fibra a fiintei mele si sunt deosebit de ingrijorat in privinta unor probleme importante, dar nu-mi place sa se vada. Imi place sa iau viata in ras, caci altfel as izbucni intr-o criza de plans din care nu stiu cand m-as mai opri.

Cine imi poate intelege durerea?
Exista cineva oare?


PS. Nu va impacientati, e doar o mica criza, si nu am de gand sa iau prozac!!!A venit toamna...

No comments: