Sodomleanii...

C. Stanescu autor 17 iunie 2006

"Sodomleani" (de la Sodoma) li se zicea in secolul 18 celor ce defilara deunazi prin Piata Unirii tuturor, cerand drepturi pentru omul care, in limbajul cronicaresc si bisericesc al acelei vremi, se impreuneaza "prespre fire".
"Sodomleani" (de la Sodoma) li se zicea in secolul 18 celor ce defilara deunazi prin Piata Unirii tuturor, cerand drepturi pentru omul care, in limbajul cronicaresc si bisericesc al acelei vremi, se impreuneaza "prespre fire". Stiri despre homosexualii de acum peste doua secole aflam intr-un capitol special din cartea, fascinanta, "Lege si faradelege in lumea romaneasca veche" a reputatului profesor si istoric literar Dan Horia Mazilu (Polirom, 2006). Surprinzatoare este putinatatea cazurilor. Raritatea lor exclude in orice caz, pentru acel timp, configurarea unor veritabile "minoritati sexuale" care sa-i grupeze, ca azi, pe adeptii devierilor (lat. pervertere, "a intoarce", "a inversa"). Cu toate acestea Biserica, "supraveghetorul moral al intregii lumi romanesti vechi" ducea inca de atunci contra lor veritabile "razboaie preventive" si ii condamna cu o rara violenta.
Cu atat mai vehement le afurisea devierile, cu cat incepuse sa le cunoasca si ea nu doar din Biblie, din scrierile Sfantului Apostol Pavel ori, pentru zoofilie, din Levitic, ci chiar din gradina proprie: pentru aplecarea "rea si spurcata" spre partea barbateasca, un egumen Teofil de la Caldarusani care face sodomie cu tigani e lipsit de darul preotiei si trimis in "canon" la Tismana. In genere, "sodomleanii nu se cearta numai cu moarte, ce si dupa moarte trupurile lor le baga in foc de ard" (cf. Indreptarea legii). Insa, cel putin potrivit stadiului actual al cercetarilor, homosexualii sunt rari in acele vremuri: ceva mai frecvente sunt cazurile deviante, si acelea pur experimentale (!), in cercurile elitei, in casele domnesti, la beizadele. Prostimea se imperecheaza traditional. Curtea Moldovei, ofteaza acru Miron Costin, nu era straina de destrabalarea homosexuala. Stefanita-voda, aflam in Cronica Balenilor, "facea lucruri copilaresti, nu cauta trebile domniei, ci curviile, si parte barbateasca si femeiasca". Altfel, insa, stirile despre homosexuali sunt rare, simple excentricitati. Reactia Bisericii, in schimb, este enorma si disproportionata, de o rara violenta in raport cu faptele, repet, putine si ascunse. E atat de violenta si culpabilizanta fara motive temeinice aceasta reactie, incat devine ea insasi suspecta de pacat. Pacatul puterii. Cel mai aprig "politist de moravuri" din secolul 18 este mitropolitul rigorist si intransigent Antim Ivireanul. Didahiile lui sunt un monument de limba si literatura romaneasca. Dincolo, insa, de acest aspect, important, prescriptiile, tonul, vehementa cu care el combate ceva ce aproape ca nu exista te pun pe ganduri. Biserica inventeaza, iti vine sa crezi, din nimic sau, cu siguranta, augmenteaza halucinant ispita "sodomleana" (si altele multe intr-un neincetat bombardament). Sporeste ispita spre a-si intari puterea asupra celor ispititi. Mitropolitul are drept de viata si de moarte asupra pacatosilor de ispititi, "caci in seama mea v-au dat stapanul Hristos sa va pasc sufleteste, ca pre niste oi cuvantatoare, si de gatul meu spanzura sufletele voastre, si de la mine va sa va ceara pre toti, iar nu de la altii, pana cand va voi fi pastoriu". In virtutea acestei "delegari de competenta" divina, aprigul mitropolit scrie de zor "manuale ale confesorului", "indrumare" pentru duhovnici, "invataturi pentru taina pocaintei", face "regulamente" cu nesfarsite liste de intrebari pentru clientii confesorilor cand pacatosii vin la spovedanie: intr-o lume a "necurateniei" adesea disimulata, dar cu siguranta sporita prin umflarea ispitei si inmultirea pacatelor posibile, mitropolitul acesta face figura unui foarte competent "sef de cadre" care-si instruieste intru ispita subalternii, "inspectorii de constiinta" ai viitorilor si neaparatilor vinovati. Caci, in viziunea lui, sondarea constiintei este ea insasi o forma de ispitire: din care decurge o lunga lista de intrebari, una mai vicleana decat alta. Un veritabil interogatoriu politienesc, menit sa-l prefaca pe bietul "spovedit" in acea "oaie necuvantatoare spanzurata de gatul" pastorului. "Politistul constiintelor" de sub sutana are buna scoala si, iata, o lunga traditie.

c.stanescu@gandul.ro