Monday, October 16, 2006

Stare sufleteasca...

M-a trezit puternicul aer al dimineţii, rece, încărcat de sfinţenie şi parfumat de mirul veşniciei. O nerăbdare copilărească mă stăpâneşte şi simt cum nu pot să treacă prin mine toate trăirile ce-mi năpădesc întreaga fiinţă. Soarele era singurul care avea dreptul să intervină în această simfonie sublimă a dimineţii, transmisă în fiinţa noastră pe cale telepatică, însă, cu o discreţie divină, acest lucru deja se întâmplase.

A exprima prin cuvinte ceea ce simt înseamnă deja o alterare a armoniei şi a sublimului. Imaginaţia, inspiraţia şi intuiţia nu sunt suficiente; ele trebuie întărite, completate cu însuşiri ce le putem primi din sferele îndepărtate, în care omul alunecă atunci când părăseşte tabloul retrospectiv al vieţii. Simţămintele, stările sufleteşti, ar trebui proiectate pe un ecran virtual, în starea lor pură, nealterate de subiectivism şi de imperfecţiune, ce ne sunt date ca zestre primordială. Un asemenea ecran, ideal, nu ar putea fi realizat nicicând de fiinţa umană.

Acel ceva, pe care noi îl numim suflet, ne dă valoarea de esenţă, este nemuritor, de natură divină şi constituie valoarea intrinsecă a fiinţei umane. Atunci când se „evaporă” din trupul nostru, sufletul se întoarce în universul fără dimensiuni, în raiul astral, adică acolo de unde a venit.

Stările sufleteşti le simt înnobilate de pastelul culorilor proiectate în universul lăuntric, cu generozitate şi măiestrie, într-o perspectivă divină. Constat cu neputinţă că toate acestea nu-şi au corespondente în lumea pământeană, că numai acolo au semnificaţie şi consistenţă, numai acolo sunt sublime; a încerca să le proiectăm în lumea reală este ca şi cum ai încerca să prinzi pasărea cerului, să te bucuri şi să te emoţionezi de atingerea ei, nebăgând de seamă că ai făcut-o total nefericită răpindu-i libertatea.

Valoarea fiinţei umane se concretizează prin altruism, prin spiritul de solidaritate în faţa încercărilor vieţii, pe de o parte, şi capacitatea de a savura momentul, de a trăi intens clipele frumoase ale vieţii, pe de altă parte.

Gândesc că starea de extaz poate fi atinsă numai în preajma lui Dumnezeu, de aceea trebuie să ne resemnăm şi să acceptăm cu blândeţe limitele impuse de postura de fiinţe efemere. În aceste condiţii trebuie să ştim să ne bucurăm de darul cel mai de preţ pe care ni l-a dat Dumnezeu, viaţa, şi să ţinem seamă că secretul fericirii constă în a învăţa să te mulţumi cu cât ai.

Prin urmare, fiţi veseli, fiţi optimişti, gândiţi pozitiv, trăiţi mereu cu speranţa în suflet, bucuraţi-vă de viaţă, acceptând-o aşa cum este, pentru că asta însemnă a trăi cu adevărat.

No comments: