Monday, October 16, 2006

Si totusi uneori deschidem ...


Ne incepem ziua in oglinda,mancam oua prajite dimineata si bem lapte cu 0.8% grasime, rupem din paine, mergem la piata si negociem cateva fire de marar,cautam drumuri mai scurte printre pietrele prafuite, ne oprim la semafor si contemplam papucii colegilor de trafic, privim rece, in gol, avem acelasi traseu ca ieri, aceleasi facturi de platit ca luna trecuta, aceeasi geanta ca acum o saptamana si aceeasi atitudine de-o viata.

Deja soarele dispare...bine face, oricum ultravioletele ne-au agresat pielea toata ziua si machiajul a stat toata ziua ascuns dupa ochelarii de soare... Si rujul a ramas acasa, si frigiderul e aproape gol, si rufele s-au uscat de 3 zile, si laptele s-a stricat, si e 7 si iar ne pierdem serialul preferat. Se simt picioarele palpitand, hainele intrand in piele, se incarca lista pentru a doua zi, pentru eterna zi.

Ne privim in oglinda din nou si, ca hipnotizati, punem ceasurile sa sune ....
Orice schimbare de ritm a existentei noastre, orice fapt iesit din rutina banala a rigurosului “schedule”, ne incarca ochii de un melancolic si infiorat “ce ?” sau de un tulburator “nu stiu daca...” nematerializat niciodata. Actionam din obisnuinta, din simplul instinct, dar nu ne dam seama ca excesul instinctului provoaca inadaptare, stagnare, moarte. Ne pierdem interesul , curiozitatea si, odata cu ea, puterea de a ne respira viata prin proprii pori.

Uneori totusi curiozitatea si instinctul ajung la echilibru, cazuri fericite de oameni care isi asculta intuitia , care cred in vise si aspiratii. Poate ei sunt cei care stapanesc timpul si distanta, sau poate sunt doar naivi cu o imaginatie bogata... Merg prin ploaie fara umbrela, calca desculti prin iarba si nisip, se incapataneaza sa isi mentina acelasi zambet cald pe buze si sa promoveze trairi, sentimente subtile si nebanuite. Pentru ei nu soarele rasare, ci noi rasarim pentru el, iar emotiile nu sunt traite in stare bruta, ci iubite sau urate, diminuate sau amplificate dupa bunul plac.
Asadar, ne construim dupa bunul nostru plac, din propria materie, in miraculoasa orbire... si totusi uneori deschidem ochii ...

No comments: