Drept la replica: "Greseala de a iubi...prea mult?Sau sunt indragostit, dar ma tratez!"

Cand oamenii sunt nemultumiti , este semn ca nu se simt iubiti si apreciati.Cand nu se simt iubiti si apreciati,oamenii uita sa mai daruiasca iubire si respect celorlalti.Cand nu mai daruiesc iubire si respect,oamenii nu mai pot iubi.Cand nu-i mai pot iubi si respecta pe ceilalti,oamenii nu se mai pot iubi si respecta pe ei insisi.Cand nu se mai pot iubi si respecta pe ei,oamenii sufera , urasc, invidiaza , sunt mereu nemultumiti si incapabili sa observe ceea ce primesc.

Cand nu pot observa ceea ce primesc, oamenii nu mai pot observa ceea ce, deja , au.Cand nu pot observa ceea ce au ,oamenii observa doar ceea ce nu au.Si tot asa,lantul slabiciunilor tese de jur imprejurul mintii si inimii omenesti o intreaga pleiada de cauze si efecte , ce curg una din alta , una in alta , pana ce raul iubirii se altereaza fatidic si dureros.

O cauza nu are niciodata un singur efect, un efect nu are niciodata o singura cauza in sfera existentei, cum toate se nasc dintr-o cauza si se intorc in suvoi in ea.Cauza tuturor slabiciunilor , a alterarilor , a distrugerii , ca si a inaltarii , a frumusetii si a virtutior omenesti pare a fi incrustata profund intr-o esenta ce imprastie in aerul existentei mirosul de trandafir salbatic al iubirii.

Acolo unde este iubire, este si iertare.Unde este iubire , a darui devine firesc si curgator, limpede si inalt , ascuns intr-un zambet , ori intr-o binecuvantata atingere a ingerilor,care face ca iubirea unuia sa devina si iubirea celuilalt.Cum nemultumirea unuia,devine nemultumirea altuia.

Subtila legatura dintre lucruri , cauze si efecte , se creioneaza pe bolta infinita a iubirii, in launtrul careia daruitorul nu se gandeste la recompensa , dar o primeste.Multumitul nu se gandeste la multumire, dar multumirea il inconjoara sub forma Gratiei Divine , care "stie" sa atraga spre el tot ce a daruit si chiar mai mult decat atat.Valorarea autentica a fiintei omenesti se regaseste in capacitatea de a iubi.Iubirea este radacina vietii,prin ea creste intregul copac, prin ea exista padurea si tot prin ea viata devine surasul victoriei divine.Si nu este aici, in aceasta iubire , un fel de a te aprinde prin simturi , ci o colosala capacitate de a face ceea ce esti si de a fi ceea ce faci.

Iubirea se transmite halucinant si sigur, iubirea este mereu multumita cu ce are, dar niciodata multumita de cat face.Cand fiinta omeneasca se vede prinsa in nemultumirea de a nu fi facut ea destul , aceea este iubire si din ea recurge gratia.Cand fiinta se trezeste in sentimentul ca n-a primit destul, atunci mai trebuie iubire.Si astazi noua ne trebuie mai multa iubire.Azi avem de invatat rostul acestei valori, care naste valori numai cand nemultumeste pentru cat a dat , dar niciodata pentru cat a primit...

Acelasi Edy