Dragoste sau egoism?

Nu vreau sa ma lamentez, dar sunt egoist daca sunt indragostit de cineva care este” ocupat”? Faptul ca nu il pot avea ‘’al meu’’asta ma face sa simt ceea ce simt si sa cred ca e “indragosteala” ?

Atractia e reciproca si nu odata afirmata, insa pt. binele amandorura sau amantrei cred sau incerc sa ma conving ca e mai bine sa nu mai incercam sa ne vedem pentru ca am ajunge sa facem ceva ce amandoi ne dorim, dar ceva ce ar afecta sigur relatia dintre noi si nu numai si nu stiu daca ar merita.

Deci e o atractie fizica f. puternica,careia totusi am reusit sa ii facem fata o noapte dar oare inca una am mai rezista?

La mine sincer e mai mult, mi s-au aprins calcaiele dupa el... ne placem , ne dorim dar EL tine la altcineva, asa cum eu cred ca tin la el.Si stiu foarte bine asta si ma deranjeaza in egoismul meu, pe cine nu ar deranja, cine nu a dorit odata pe cineva care insa nu il dorea?

care nu a avut un prieten al carui prieten sa i se para lui idealul pe care il cauta dar care nu mai e disponibil din pacate?

sa fim sinceri cu noi insisi si sa acceptam ca nu suntem pe atat de sfinti pe cat ne credem sau pe cat am dori sa lasam impresia...suntem oameni, suntem alungati din paradis pentru un motiv,pentru ceea ce am devenit cand am cedat tentatiei!

Deci daca am face ce ne dorim amandoi poate unul dintre noi ar obtine ceea ce doreste dar celalalt poate nu va fi satisfacut sau poate va dori mai mult si sigur asta ar afecta vitorul nu doar al nostru dar poate si al altora neimplicati direct in acest cerc vicios care ar fi fost mai bine sa nu existe.

Si atunci ce e de facut?e usor de a da sfaturi cand nu tu esti cel ce simte, cel ce sufera in tacere, cand nu tie iti expodeaz capul....e usor a zice ca cel mai usor de a rezolva o problema e ca si firul despicat in patru, pana ajungi la esenta ei, dar tocmai ea e esenta!tocmai asta e surpriza...nu o rezolvi, o amplifici incercand sa o rezolvi !

Insa viata iti creaza surprize, viata e o surpriza prin insasi miracolul de a fi “alive” ! Viata inseamna o tentatie continua de a avea, a poseda, de a dori ceva nou, ceva intangibil, ceva ce nu ai putea avea, dar tocmai asta te face sa iti doresti si mai mult acel lucru, sa faci orice , sa treci peste orice ca sa iti satisfaci tentatia....te simti neimplinit daca nu ti-o satisfaci, insa cred eu ca e o dovada de egoism, dar culmea acest egoism individual creeaza progresul...fara acest egoism, fara dorinta fiecaruia de a avea ceva mai bun, mai util , mai frumos, mai altfel decat anteriorul, fara asta nu s-ar mai invarti lumea, nu ar mai avea farmec viata....nu ar mai exista dorinta...fara cauza nu ar mai fi efect...

Si atunci ce e de facut?Sa ne ascundem in spatele cuvantului ‘dragoste” dorinta de a poseda si de a fi posedati de o persoana doar pt. ca asa simtim si pt. ca asa ni se pare “normal”? Pt. că sa fim realisti cat durează asa zisa dragoste?...o luna .un an.hai doi si apoi ce ramane?

de ce nu dureaza relatiile? de ce intervine plictiseala daca nu din dorinta de a avea ceva altfel? ceva mai diferit, mai necunoscut? ceva care sa te puna la incercare, care sa te miste profund, din nou?

Si atunci de ce atata consum de energie doar pentru a obtine o chestie atat de nestatornica si trecatoare, schimbatoare care te face e adevarat sa te simti deosebit atat plin placere dar si prin suferinta, dar totusi pentru atat de putin timp? Pentru ca asa e natura umana sau pentru ca asa vrem noi?

We blame our nature for being the way we are, but arent we what we want to be? arent we the slaves of our so caled nature? arent we the owners of our destiny? So arent we the owners of our nature?

Astept comentari….