Barbatul bumerang

Oricat de departe l-ai arunca, oricat de multe ori i-ai spune ca nu il iubesti, el se intoarce la tine ca un mielusel. Daca se revolta pentru statutul sau incomod, isi retrage cuvintele cinci minute mai tarziu si te bombardeaza cu telefoane si sms-uri in care isi cere scuze.

Coordonatele cheie ce il definesc pe barbatul bumerang in relatia cu tine se incadreaza in tiparul clasic al barbatului ideal. Toate prietenele crapa de invidie in momentul in care il cunosc si iti cer retete prin care ii pot aduce si pe sotii/ prietenii lor pe drumul cel bun.

Exista o singura problema: e barbatul ideal, dar nu pentru tine. Imi amintesc acum de unul dintre episoadele binecunoscutului serial “Totul despre sex” pe care incerc sa nu le pierd alaturi de Roxa , desigur. Acesta se derula in jurul unei petreceri cu fosti prieteni. Fiecare dintre invitate avea obligatia de a aduce un fost prieten la petrecere in speranta ca el va fi reciclat de o alta. Barbatul bumerang ar fi fost capul de afis al petrecerii si pentru el s-ar fi dat batalii intrega seara.

In momentul in care te intalnesti cu un barbat "prea perfect" ai tendinta inexplicabila de a te comporta ca o micuta scorpie, o rasfatata careia nu ii convine nimic, tocmai pentru ca el iti acorda mult prea multa atentie. Te simti prost, te simti groaznic fata de el, dar nu te poti controla(de ce oare).

Motivandu-ti comportamentul ciudat si parasirea lui pe baza lipsei scanteii si a fluturasilor din stomac, el se ofera sa te ajute sa te aprinzi. Intrucat nu ai incredere in mijloacele primitive de obtinere a focului, hotarasti sa rupi orice legatura cu el. Ai fost rea, ai fost indiferenta, iar el nu a vrut sa dispara din viata ta, preferand sa ramana in stand by.

Constat cu amaraciune ca fenomenul indragostelii pare a fi influentat in mare masura de indiferenta pe care o afisam sau pe care o primim. Cu cat cineva pare a fi mai putin abordabil, cu atat ni-l dorim mai mai mult(aici chiar ca am experienta, nu gluma, si chiar cred acum ca e o forma maxima de manifestare a egoismului MEU). Totul e precum un joc. Cu cat miza e mai mare, cu cat e mai dificil, cu atat ne incapatanam mai mult sa ducem la bun sfarsit misiunea imposibila. Uneori devenim noi femei bumerang care se arunca la picioarele barbatului care nu le doreste. Ne incapatanat sa ii avem tocmai pe cei pe care nu ii putem avea si raspundem indiferentei lor cu multa iubire sperand ca astfel se vor schimba(insa nu se schimba..).

Exista si relatii bumerang, in care aruncam impreuna cu partenerul resturile de relatie si apoi le adunam sarguinciosi sperand ca vom infiripa ceea ce nu existase niciodata. Ne certam, ne despartim, ne juram ura vesnica pana cand... ne reintalnim.

Relatia cu un partener bumerang si relatiile bumerang sunt de fapt surogate. Ele nu pot decat sa suplineasca fara succes o relatie normala si reala. In cel mai bun caz, ele se vor metamorfoza in relatii de succes, dar nu pot niciodata sa ramana in acelasi stadiu. Aceasta nu ar fi iubire, ar fi obsesie.

Asa e sau nu? Astept comentarii...