Cu doi ani înainte de inventarea medicamentului “minune” care ne invadează e-mailul (Viagra, clar), un jurnalist din New York hotărăşte să investigheze proaspăt apăruta industrie a erecţiei pentru a scrie un articol în Esquire. Documentaţia începută atunci trebuie că l-a dus destul de departe, astfel că, după cinci ani, David M. Friedman publică o carte de 350 de pagini intitulată O istorie culturală a penisului. Deşi serioasă în grija pentru alegerea detaliilor semnificative, pentru citarea surselor (cincizeci de pagini de note spun multe despre cât de “respectabilă” e o carte), acoperind bine subiectele propuse, Istoria culturală a penisului reuşeşte să nu alunece deloc în academisme plictisitoare.
Abordarea e una proaspătă, plină de suspans, atât teoretic, cât şi narativ. De acord, nici subiectul nu e tocmai lipsit de interes, ţinând cont că penisul şi simbolistica sa au jucat un rol “seminal” în modelarea mentalităţii occidentale. Rol care nu şi-a pierdut nicicând strălucirea scenică – penisul continuă, fără îndoială, să fie una dintre cele mai invocate prezenţe: în vocabular, în spaţiul intim, în politică, religie, medicină, psihologie, literatură. Cel mai apropiat prieten al bărbatului se poate mândri cu o carte mişto despre el.
No comments:
Post a Comment