Te iubesc!

Acesta nu este un articol informativ; nu veti afla din urmatoarele randuri cum sa va machiati, cum sa faceti dragoste si in mod sigur acest articol nu va invata cum sa va imbunatatiti viata sentimentala… Chiar daca va vine sa credeti, sau nu, acest articol se vrea a fi o declaratie de dragoste…dar nu cuiva special, ci o idee despre ce si cum sa spui ce simti, sau sa simti ce spui !


Nu m-au lasat locatarii sa iti scriu pe blocul din fata geamului tau. Voiam sa te trezesti in fiecare dimineata, sa privesti pe fereastra si sa iti amintesti de mine. Nu mi-au dat voie prietenii sa-ti fac o serenada – cica ar fi modul sigur prin care te-as indeparta. Nu am putut nici sa iti scriu pe cer ceea ce sunt pe cale sa marturisesc acum.

As fi putut sa o spun pur si simplu, poate ca ar fi fost cel mai bine. Dar am ales sa scriu! Si chiar daca zeci de mii de femei vor citi “declaratia” mea, tu stii ca esti singura din lumea acesta pe care o iubesc!!! Am spus-o si promit sa rostesc aceste cuvinte in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare minut petrecut alaturi de tine!

M-am trezit mangaind cu mouse-ul poza ta de pe desktopul meu. Am stiut atunci ca se intampla ceva cu mine; am realizat ca… nu prea stiu cum sa o spun in mai multe feluri, asa ca o voi scrie pur si simplu! TE IUBESC!

Ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze, ma gandesc la tine in fiecare secunda, nu reusesc sa imi pun ordine in ganduri si in viata, nu sunt in stare nici macar sa mananc! Si este numai “vina” ta! Si iti multumesc in toate felurile posibile pentru sentimentele pe care le trezesti in mine, pentru felul in care ma determini sa fiu!

Cand sunt cu tine, ma simt altfel, de parca nimic si nimeni in acesta lume nu mi-ar putea alunga bucuria, iar singurul mod in care as putea sa incetez sa fiu atat de fericit ar fi ca tu sa incetezi sa fii a mea. Stiu ca nu se va intampla, am incredere in ceea ce simtim unul pentru celalalt! Nu in ceea ce rostim, sau scriem, ci in ceea ce simtim.

Nu cred(eam) in dragoste la prima vedere. Nici in legenda jumatatilor. Si nici in iubire vesnica. Iti jur insa ca mi te-ai infiripat in suflet intr-un mod atat de profund si totusi atat de simplu, incat nici nu imi dau seama cand mi s-a intamplat.

Iar tu reusesti de fiecare data sa imi darami un mit, o credinta puternica pe care (pana sa te intalnesc pe tine) o credeam de neclintit. Daca nu exista suflete pereche, atunci de ce imi tresare sufletul de fiecare data cand te vad? De ce am simtit un “ceva” ce nu imi da pace inca din ziua in care te-am intalnit? Iar acel “ceva” a aparut cu mult inainte ca eu sa aflu cum te numesti. Un “ceva” mai presus de mine, de tine, de noi.

Nu stiu daca a fost tocmai inventiva aceasta "declaratie in public", dar nu sunt expert in romantism. Stiu doar ca te iubesc.