Nu transforma optiunea sexuala într-o identitate rigida!

Nu transforma optiunea sexuala într-o identitate rigida!Dedicata Roxanei !!!

Oricine se teme, cel puţin din când în când, de reacţiile celorlalţi. Frica poate deveni copleşitoare indiferent dacă motivele apariţiei ei sunt de natură internă sau externă. Emoţiile negative apar ori de câte ori crezi că încalci un standard social şi iau forma de vină sau de ruşine.

Se întamplă adesea ca până şi homosexuali out of the closet, cei care pretind ca "au făcut demult pace" cu sine şi cu ceilalţi să devină suspicioşi în faţa comportamentului celor din jur. Se observă uneori, de exemplu, tendinţa dezvoltării unei forme de suspiciune exagerate, aproape paranoică, care se poate manifesta în cele mai neaşteptate condiţii. Aflându-se la o petrecere, X observă că două persoane necunoscute îl privesc şi discută între ele. Este convins că acestea şi-au dat seama de identitatea lui sexuală şi fac glume proaste pe seama lui. Câteva minute mai târziu, îi sunt prezentaţi cei doi "inamici" şi, pe parcursul discuţiei, ei îşi cer scuze că l-au privit prea insistent mai devreme. Nu făceau altceva decât să-i admire cămaşa şi doreau să afle de unde o procurase. X le dă detalii despre magazinul în cauză, ruşinat oarecum de ceea ce crezuse iniţial despre privirile care s-au fixat asupra lui.

Vina apare când încalci un standard al celorlalţi. Dacă ceilalţi cred că homosexualitatea e un lucru rău sau nefiresc, şi îţi pasă de părerea lor, te vei simţi rău că îi vei face să sufere, sau că nu le vei face pe plac.


Vinovăţia nu e plăcută, mai ales când cei apropiaţi nu acceptă felul tău de a fi. Dar partea bună este că în interior te simţi un om normal. Măcar de propria privire nu e nevoie să te ascunzi.

Ruşinea apare când încalci un standard care este al tău personal. Sub influenţa educaţiei din copilărie, a influenţelor religioase sau morale, e posibil să fi interiorizat credinţa că homosexualtatea e un lucru rău, sau o boală. Ca urmare, te vei simţi inferior celorlalţi şi vei căuta să ascunzi ca eşti diferit. În acest caz, te vei afla într-un conflict interior, care va face ca relaţiile cu societatea să fie chiar mai dificile.

Societatea poate să respingă felul tău de a fi. Însă dacă te temi foarte tare de reacţiile altora, înainte să devii "vizibil", temerile tale se datorează în primul rând sentimentului tău că nu eşti normal. O reacţie de respingere din exterior va fi dublată de o senzaţie copleşitoare că cei care te acuză au dreptate, că ai făcut ceva greşit. Ruşinea poate să devină paralizantă, dacă îşi găseşte drum până în adânc şi atunci tot ceea ce faci stă sub semnul îndoielii. Te intrebi mereu dacă eşti bun în meseria ta, dacă te îmbraci bine, dacă vorbeşti corect? Eşti preocupat şi stresat să dovedeşti că eşti o persoană valoroasă? Încearcă să te relaxezi şi să te apreciezi constant pentru calităţile tale! Nu eşti doar homosexual, eşti mai întâi un om ca toţi ceilalţi, cu calităţi şi defecte! Nu transforma opţiunea sexuală într-o identitate rigidă! Observă diferenţa între a te percepe mereu doar ca "homosexual" sau ca "un barbat/o femeie de x ani, care lucreză x, are pasiunile x, prietenii x, şi se simte atras/ă de persoane de acelaşi sex."

Ieşirea din capcanele ruşinii şi ale vinii începe cu o examinare detaşată a credinţelor pe care le ai despre homosexualitate. Dacă la nivel mental homosexualitatea ţi se pare acceptabilă, e bine să cauţi în copilărie rădăcinile sentimentului de inadecvare. Nu întamplător spune psihologia că societatea are chipul mamei. Dacă ţi-e excesiv de frică de gura lumii, uită-te la fricile rămase din copilarie, când trebuia să ţii secrete anumite lucruri, ca să nu-i superi pe parinţi. Recunoşti şi acum acelaşi comportament? Crezi că cei care îţi sunt aproape trebuie să te accepte aşa cum eşti, sau


consideri că e datoria ta să pretinzi că eşti asa cum vor ei, ca să nu-i superi şi să nu pierzi iubirea lor? Dacă răspunsul tău este al doilea, e timpul să faci pace cu tine, înainte să încerci să faci pace cu societatea!

Până la urma, totul se reduce la "ce e acceptabil şi ce nu." Problema este că societatea noastră funcţionează concomitent după mai multe standarde. Aşa cum stau lucrurile azi, nu ai cum să prevezi reacţiile celorlalţi. Sunt oameni pro, oameni contra, iar cei mai mulţi au păreri amestecate. Devine foarte dificilă alegerea de a-ţi mărturisi preferinţele sexuale. Chiar în mijlocul unui grup de prieteni care acceptă în general homosexualitatea, nu vei şti cum să te porţi, pentru că atitudinile lor vor fi oarecum diferite. Unii te vor accepta total şi se vor purta firesc în orice context, acceptând orice conversaţie cu uşurinţă, alţii vor avea o atitudine uşor distantă, alţii vor fi stânjeniţi.

Ar fi uşor de spus "cine mă acceptă - bine, cine nu - nu!" Nu dai un chestionar prietenilor înainte să-i alegi, ca să ştii care sunt deschişi la minte, iar simpatiile se bazează pe un amestec de asemănări şi complementarităţi. În plus, sunt şi pretenii prietenilor, pe care nu-i selectezi tu. Nu poţi ocoli riscul ca relaţiile voastre să se răcească sau să dispară de tot.

Dacă ţii la prietenia cu cineva, e firesc să-ţi fie greu să-i spui. Relaţia voastră o să se schimbe, şi nu ştii în ce fel. E chiar mai greu să-i spui dacă e de acelaşi sex cu tine. Vei vedea cum privirile i se schimbă, cum uneori devine crispat sau nu stie dacă să zâmbească la toate glumele tale, iar tu devii prea atent la ce spui. Şi totuşi, dacă ai păstra secrete preferinţele tale sexuale, te vei simţi singur şi neînţeles.

E un risc care merită asumat. Şi e alegerea ta! La urma urmei, dacă nu le mărturiseşti sau nu te expui, ceilalţi n-o să ştie că ai alte preferinţe sexuale. Însă dacă doreşti să simţi că ai prieteni adevăraţi, e o bariera peste care trebuie să treci. Prietenii nu sunt obligaţi să fie de acord cu tot ce e legat de tine. De exemplu, poate să nu le placă felul cum arăţi, sau ultima ta tunsoare, sau felul în care reacţionezi la stress. Poate să nu le placă opţiunea ta sexuală, însă dacă îţi sunt prieteni o vor respecta şi o vor accepta!

Posted by ....Written by ...Alina Tudor