Thursday, August 03, 2006

Proaspat absolvent. Ma vrea cineva?

Autor: Adrian Ciocodan


Am avut ocazia, nu demult, sa fiu invitat la un targ de joburi pentru a oferi consultanta persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca si am constatat, nu fara oarecare surprindere, ca marea majoritate a candidatilor intampina dificultati nu cand vine vorba de sustinerea interviurilor de angajare ci, mai ales atunci cand se pune problema trasarii parcursului carieral.


TRAIESTE BUSINESS

Astfel, am auzit nu putine intrebari de tipul: "Am terminat chimia si nu stiu unde as putea sa ma angajez"...

E foarte adevarat ca una dintre cele mai facile explicatii consta in faptul ca sistemul de invatamant de stat nu e orientat catre o anumita finalitate. In continuare se studiaza stiinte care, uneori, nu au nicio legatura cu abilitatile si cunostintele necesare profesiei pentru care elevul sau studentul e pregatit.

De asemenea, faptul ca in multe companii lucreaza persoane cu o anumita specializare pe posturi ce, teoretic, ar necesita o alta, e de natura sa intretina confuzia candidatilor legata de alegerea parcursului in cariera.

La fel ca in orice tip de demers, aspirantul la un anumit job trebuie sa incerce sa-si faca un "plan de bataie" plecand de la resursele pe care le are.

Lista ar cuprinde :

- profilul psihologic sau, mai pe romaneste, firea candidatului, fire care-l poate sprijini in acest demers sau care se poate constitui intr-o adevarata frana in calea atingerii obiectivului;

- cunostintele: know-how-ul de care dispune candidatul;

- abilitatile: capacitatile candidatului (fizice si/sau intelectuale) de a duce la bun sfarsit anumite sarcini;

- cercul social al candidatului: e adevarat ca nimanui nu-i plac "pilele", insa la valori apropiate, de ce-ar angaja cineva un necunoscut in detrimentul unei persoane pe care-o recomanda cu ardoare un apropiat care garanteaza moral pentru candidatul despre care vorbim?

Dupa aceasta etapa de "inventariere" a resurselor disponibile, tanarul nostru candidat trebuie sa-si realizeze o foarte realista analiza SWOT (puncte forte, puncte slabe, oportunitati si riscuri) si sa raspunda catorva intrebari:

- ce profil psihologic corespunde pozitiei pe care o vizeaza?

- ma apropii de acel profil?

- ce ar mai trebui "lucrat" la structura mea?

- ce cunostinte sunt necesare ocuparii unei astfel de pozitii?

- posed aceste cunostinte?

- ce altceva ar trebui sa invat?

- ce abilitati sunt "vanate" de angajator pentru o asemenea pozitie?

- posed astfel de abilitati?

- ce abilitati ar trebui sa-mi mai dezvolt pentru a-mi creste sansele?

Sunt adeptul teoriilor proactive, insa cred de asemenea ca este extrem de important (pentru echilibrul fiecaruia dintre noi) sa identificam locul cel mai potrivit.

Asta cu atat mai mult cu cat angajatorii sunt mai interesati de cunostintele, abilitatile si experienta candidatilor, decat de diplomele pe care le poseda. Aproape intotdeauna intre un candidat care poseda un certificat de tip "vorbitor de limba, nivel avansat", care nu poate lega doua fraze in respectiva limba, si unul care vorbeste fluent dar nu are diploma, este preferat, pe buna dreptate, al doilea.

Este de domeniul evidentei ca fiecare dintre noi vrea ceva mai bun. Pana acum n-am inalnit pe nimeni care sa-si doreasca sa plece de la bine la mai rau. De obicei e invers...

Si ce face candidatul cand isi planifica drumul profesional? Scoala. Multa scoala, ceea ce nu e rau. Rau e atunci cand aceasta pregatire se face doar pentru acumularea a cat mai multe diplome. Evident, se dezvolta o serie de abilitati, care contribuie la conturarea unui profesionist, indiferent de domeniul in care isi propune sa activeze. Lipseste insa spiritul practic - capacitatea de a implementa cunostintele teoretice in activitatea curenta. Or, acesta este un aspect de care se izbeste absolventul (de studii medii sau superioare) inca de la primele incercari de angajare.

Care este reactia? "Angajatorii sunt dificili, nepriceputi etc." Si, astfel, proaspatul absolvent ajunge mai mult sau mai putin la concluzia ca piata fortei de munca a devenit mult mai restrictiva si cu cerinte in crestere.

Urmatorul pas? Absolventul cauta prima facultate sau program de master care-i iese in cale pe criteriul "se intra usor" sau "suna bine". La urma urmei, cu cat e denumirea mai pompoasa, cu atat mai mult ia ochii angajatorului, nu!? Pana aici, totu-i OK. Gradul de civilizare al unei natiuni este dat, in ultima instanta, de nivelul sau de instruire.

Insa vremurile in care se cumpara doar brand-ul sau numele au trecut. Dragi absolventi, pentru organizatorul unui program de instruire (fie ca se numeste facultate, fie ca e vorba de un furnizor de curs de limba engleza) sunteti asemenea client. Prin urmare, puteti decide. Nu mai cumparati doar denumiri, indiferent cat de bine ar suna. Consultati bine ofertele faptice, pentru ca e posibil sa descoperiti ca la un master de management, de pilda, veti invata mai multe despre cultura popoarelor decat despre elemente concrete de organizare. Si atunci, diploma obtinuta e doar o hartie fara acoperire reala, caz in care ne revedem la urmatorul targ de joburi cu aceleasi intrebari.

Adrian Ciocodan este director general Smartbox-Active Learning Experiences

1 comment:

Alex said...

Sa facem niste comparatii. Statele Unite, una din familiile care ar putea sa reprezinte cel mai bine nivelul social si economic al familiilor din Romania. Inca dinainte de terminarea colegiului (corespondentul liceului din Romania) copiii stiu exact ce vor sa faca in viata. Parintii ii ajuta sa isi hotarasca drumul pe care vor merge in viitor. Spre deosebire de liceenii de la noi, tinerii din SUA stiu foarte clar ca daca nu iti construiesti o cariera mai mult ca sigur ca vor ajunge la marginea societatii, iar timpul pierdut nu mai poate fi recuperat. Competitia de pe piata fortei de munca, in conditiile lipsei favorurilor, prieteniilor, (caracteristice societatii romanesti) duce la un drum extrem de simplu: ori folosesti fiecare minut din viata ta ca sa iti urmezi drumul pe care l-ai planuit, ori ajungi sa cersesti prin parcuri.

In Romania tinerii nu au inca aceasta luciditate in a-si planui viitorul. "Lasa, ca o sa ma descurc eu cumva" sau "Are tata bani" sunt replici deja intrate in vocabularul curent, care insa le definesc acestora pozitia fata de ce va fi peste cativa ani.

Ani la randul au iesit de pe bancile facultatii avocati, notari, contabili, economisti. Da, intr-o societate in plina dezvoltare este mare nevoie de astfel de pregatiri. Dar nici in aceste domenii locurile de munca nu sunt infinite. In prezent foarte multi contabili, avocati si notari nu profeseaza meseria pentru care s-au pregatit nemaifiind posturi disponibile. Anul acesta concurenta la admitere s-a mutat la Politehnica si la Medicina.

Altii fac o facultate ca sa "aiba o diploma" sau ca sa scape de gura parintilor. Termina facultatea si continua sa fie intretinuti de familie fiindca nu au unde sa se angajeze, iar ei nu au reusit "sa se descurce" cu nici un job.

In afara de modul de gandire diferit, in State am vazut foarte multe firme de recrutare de forta de munca. Sunt cateva si in Romania, dar activitatea acestora este neglijabila. Poate si din cauza faptului ca aici, la noi, sunt prea multe angajari la negru, sau pe pile. In situatia asta este normal ca firmele de recrutare a fortei de munca nu au cum sa aiba succes, dar sunt sperante de revenire la normal pe masura ce in tara vor apare din ce in ce mai multe companii multinationale sau cu capital majoritar strain, care sunt obisnuite deja sa angajeze personal adus de firmele de recrutare.

Tot in strainatate am vazut cum studenti in ultimii doi ani incep si fac practica la firma la care doresc sa se angajeze dupa absolvire. Mi se pare un model foarte bun: firma deja cunoaste care vor fii angajatii, poate sa-i trieze cat se poate de obiectiv iar proaspetii absolventi nu se mai confrunta cu lipsa de experienta si au posibilitatea sa fie angajati intr-o firma pe care deja o cunosc, si din punctul de vedere al desfasurarii activitatii dar si in ceea ce priveste colectivul acesteia. De ce nu se face si la noi la fel... nu prea reusesc sa inteleg.

(Fain! De astazi nu mai sunt chiar asa de anonim;)