Autobuz, mon amour!

Am descoperit ca o calatorie cu autobuzul in Bucuresti poate fi la fel de instructiva ca o enciclopedie.

Asadar ador sa merg cu autobuzul!Mai ales cu noul Mercedes Brenz al liniei 131.
Nu se compara cu nimic pe lume! Metroul? Noo... Am renuntat la el pentru ca nu e suficient de aglomerat si e prea liniste! Ma plictisesc ingrozitor. Parca toti educatii si cultii s-au vorbit sa circule numai cu metroul.
N-au pic de vana in ei: nu se lupta sa prinda un loc in vagon, plutesc tacuti spre un loc retras si se cufunda in visare. Cu autobuzul e altceva: fiecare calatorie este o lectie de viata.
Da', ce spun eu? Pana nu te-ai urcat in autobuz, nu simti ca traiesti. Cele doua sute de persoane care incap in el sunt ca o comunitate. Cand ajungi la capatul cursei poti sa-ti bati vecinul pe umar si sa-i spui "Asta-i inceputul unei mari prietenii!".

La urma urmei, ati respirat cateva zeci de minute acelasi aer fierbinte, condimentat cu praf si miros de transpiratie (pe timp de vara) sau v-ati incalzit reciproc impartind aceeasi jumatate de metru liniar (pe timp de iarna). Eu, una, am avut multe de invatat de la "concalatorii" mei. Mai ales de la cei de la varsta a treia in sus. Daca ai cativa prin preajma, e ca si cum ai face facultatea de medicina - dupa numai o saptamana de mers cu autobuzul pot sa-mi identific orice boala si stiu exact care e tratamentul.
Acum ma suspectez de diabet. A avut o doamna la vreo 55 de ani, cu palarie de paie, care tocmai cumparase de la tarani branza autentica de oaie.
Si-a cerut scuze pentru miros, asa ca n-a mai comentat nimeni in afara de vreo doua "obraznicaturi de fete" care s-au urcat la doua statii mai incolo si s-au albit pe loc la fata (probabil ca nu mancasera nimic de dimineata si mirosul de aliment lactat le-a facut pofta).

"Ia uite, fata, au intrat babele in descompunere!" Pana aici le-a fost, saracutele. Cred ca a fost cel mai rapid transfer al centrului atentiei la care am asistat vreodata. "Da' voua nu va e rusine, maica?" "Sunt prost crescute, asa e tineretul din ziua de azi!" "Asa le-a-nvatat parintii, nu le-ar mai fi facut!" "Ia lasati copiii in pace!
Au dreptate, ai imputit tot autobuzul, cucoana!", le sare in ajutor o septuagenara care a castigat pe loc simpatia minoritatii cu varste cuprinse intre 12 si 45 de ani (nu conteaza la ce ora incerci sa mergi cu autobuzul, "clubul pensionarilor care au iesit la plimbare" il intrece pe cel al reprezentantilor populatiei active care "merge undeva pentru ca are treaba"). Mai ales ca de azi 9 iunie toti pensionarii au facilitatea de a calatorii gratis pe mijloacele de transport la suprafatza.Ca la subsol nu vreau sa comentez ca ma faceti nesimtit....ca am eu niste idei demne de 666....

Dar sa revenim la diabet: cica daca iti vine sa bei apa cu polobocu', mananci sare cu lingura si te indopi cu dulciuri, ala esti. Diabet scrie pe tine! De competenta doamnei nu puteam sa ma indoiesc, pentru ca atat dansa cat si vreo doua prietene au patit la fel. Bine, asta era floare la ureche pe langa by-pass-ul raposatului ei sot. Puteai sa juri ca a fost in sala de operatii!

Ce mi-a placut mie si mai mult a fost ca ne-a povestit tuturor, de-a fir a par suferintele bietului ei sot, cum a murit, in ce directie priveau ochii lui cand s-a stins si ce inmormantare frumoasa i-a facut. Numai scarba de cumnata-sa a stricat atmosfera! Cand a trebuit sa coboare, mai ca mi-a venit sa o rog sa lase doar branza in statia respectiva si dansa sa ne mai povesteasca de-ale vietii.
Pe vremuri, imi luam o carte "pentru drum" ca sa-mi indulcesc incalcelile de trafic. Normal ca am renuntat. Nu-mi mai cumpar nici macar un ziar, ca aflu tot ce ma intereseaza de la popor.
Pro si contra guvern, accidente, scorurile etapei - sunt un om mult mai informat si pentru asta trebuie sa multumesc RATB-ului care are grija sa nu fim niciodata prea putini in autobuz, lucru care ar insemna saracie de idei si informatie servita din mai multe puncte de vedere.