Prin imbunatatirea procedeelor de preparare si pastrare a acestora, a devenit posibila cresterea calitatii conditiilor de hrana a individului mediu, in comparatie cu cel de acum un secol. In plus, bolile de carenta, care erau foarte frecvente acum 60 de ani, au devenit rare, ca urmare a interesului crescand de a cunoaste efectele vitaminelor asupra organismului.
La inceputul secolului trecut, multi nutritionist erau preocupati in principal de calorii, considerate drept factorul principal al unei diete. Totusi, cativa pionieri in cercetare, precum Lunin sau Hopkins au descoperit ca animalele supuse unui experiment de urmare a unei diete purificate sau inadecvate, au dezvoltat unele deficiente, care puteau fi tratate sau prevenite cu mici cantitati din anumite alimente sau extracte.
Efectul benefic al acestor suplimente s-a datorat, dupa cum a fost aratat, existentei unor substante nutritive nedescoperite pana atunci, prezente in ficat, in legume si in alte alimente “protectoare”.
Experimentele au dus la descoperirea vitaminelor si a rolului acestora pentru viata animala. Vitaminele sunt necesare dietei umane numai in proportie de cateva miligrame pe zi. Spre deosebire de minerale, ele sunt distruse de temperaturi ridicate si, fiind instabile, se pot pierde in timpul prepararii mancarurilor.
In functie de proprietatile si modul lor de actiune, exista vitamine:
- solubile in grasimi (liposolubile) – vitaminele A, D, E si K;
- solubile in apa (hidrosolubile) – vitamina C si cele opt vitamine din grupul B: tiamina (B1), riboflavina (B2), niacina (B3), piridoxina (B6), acidul pantotenic (B5), cobalamina (B12), biotina si acidul folic.
Rolul vitaminelor in organismele vii
Vitaminele si substantele minerale se mai numesc micronutrienti. Lipsa totala a unei vitamine se numeste avitaminoza si poate duce la moartea organismului. De cele mai multe ori insa apare o lipsa partiala numita hipovitaminoza. Pe de alta parte, hipervitaminoza inseamna exces de vitamine in organism si duce la dezechilibre in desfasurarea proceselor metabolice.
1. Vitamina A se mai numeste retinol sau vitamina cresterii. In stare pura se prezinta sub forma de ulei sau cristale galbene. In plante se afla sub forma de provitamine A – carotenoidele, dintre care cel mai cunoscut este beta-carotenul. Carenta de vitamina A se manifesta in special la nivelul pielii: aceasta devine uscata, aspra.
In privinta efectului nefast asupra vederii, xeroftalmia este boala specifica si se caracterizeaza prin uscarea glandelor lacrimare, proces in urma caruia suprafata ochiului devine opaca, existand riscul orbirii.
Hipervitaminozele A provoaca fenomene toxice si fragilitate.
Rolul vitaminelor in organismele vii2. Vitamina B1 favorizeaza cresterea, este factor de nutritie necesar bunei functionari a sistemului nervos, a inimii si a tubului digestiv.
Face parte din categoria vitaminelor hidrosolubile, asa incat se pierde prin fierbere. Se afla in drojdia de bere, in taratele de grau, in ciuperci, legume uscate si nuci. Carenta vitaminei B1 duce la asa-numita Beriberi, cea mai mare boala a lumii de acum o suta de ani. Ea afecteaza sistemul nervos, producand slabiciune, pirderea apetitului, oboseala, nervozitate, paralizie, dureri, umflarea membrelor datorata acumularii de fluide. Inima se mareste si isi incetineste bataile, mortalitatea este ridicata.
3. Vitamina B2 are un rol deosebit in mecanismul vederii, mentinerea integritatii pielii si a mucoaselor. Alimentele de origine animala, care au in componenta aceasta vitamina sunt rinichiul, ficatul, inima, creierul, splina, carnea de peste, icrele albusul de ou. Dintre cele vegetale, amintim papadia, urzicile, spanacul, fasolea verde, ardeiul gras, caisele, capsunile, strugurii si prunele. Aceasta vitamina asigura sanatatea unghiilor, a parului si previne crampele musculare.
4. Vitamina B6 nu se stocheaza in organism, fiind necesara administrarea unei doze zilnice. Exista in taratele de grau, drojdia de bere, rinichi, ficat, creier.
Previne formarea carceilor, amelioreaza starile de greata. Se distruge prin fierbere sau congelare, carenta ducand la dermatite si anemie.
5. Vitamina B17 este mai putin cunoscuta, dar foarte controversata in lumea medicala. Dupa ani de cercetari, biochimistul Ernest Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe care a denumit-o “B17” – cunoscuta si sub numele de “amigdalina”.
Se aduc in discutie tot mai mult o serie de ipoteze conform carora cancerul ar fi o boala cauzata de o deficienta nutritionala: absenta unei substante pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa, vitamina B17. Samburii de caise sunt cea mai bogata sursa naturala de vitamina B17.
In general, semintele fructelor (mai putin citricele) contin aceasta substanta, care le confera un gust amarui, specific. Conform studiilor efectuate de Krebs, consumul zilnic a 7-10 samburi de caise previne aparitia cancerului. Tratamentul, considerat in prezent neconventional, consta in injectarea intravenoasa a unor doze de amigdalina, timp de doua-trei saptamani, urmat de doze orale, pentru mentinere.
6. Vitamina C este continuta, in principal, de fructe si legume, dintre care cele mai importante sunt: ardei rosu si verde, hrean, spanac, loboda, conopida, ceapa verde, ridichi, macese, coacaze rosii, zmeura, visine, corcoduse, gutui, caise si afine.
Unui adult i se recomanda consumarea a circa 700 g de legume si fructe. Vitamina C este solubila in apa si ajuta la absorbtia fierului in organism, fixarea calciului, dar se distruge usor prin fierbere si congelare. Vindeca ranile organismului, combate sangerarea gingiilor, ajuta la surmenaj fizic si intelectual.
Este important de stiut ca aspirina tripleaza viteza de eliminare a vitaminei C. Boala cauzata de carenta acesteia se numeste scorbut si se caracterizeaza prin scaderea greutatii, slabiciune profunda, hemoragii subcutanate, inflamarea gingiilor, pierderea dintilor si chiar a vietii.
7. Vitamina D este liposolubila si se afla in alimente, atat in stare libera, cat si sub forma de provitamine. Este rezistenta la temperatura, iar in cantitate mai mare se gaseste in uleiurile de peste, in ficat, unt, oua, lapte, drojdie de bere etc.
Are un rol fiziologic foarte important, favorizand absorbtia calciului si a fosforului. Rolul fundamental al vitaminei D consta in reglarea metabolismului. In avitaminoze D apare rahitismul, la copii si osteomalacia, la adulti. Aceste boli se manifesta prin deformarea oaselor.
La inceputul secolului XX s-a descoperit ca ficatul de cod si uleiul obtinut din el, folosite la inceput ca remediu babesc, erau chiar eficiente. In 1924 s-a ajuns la concluzia ca anumite alimente tratate cu ultraviolete puteau preveni rahitismul. Aceste indicii au dus la descoperirea unui compus biologic activ, vitamina D3, format in pielea animalelor, in timpul expunerii la ultraviolete.
8. Vitamina E (factorul antisterilitatii) are un rol foarte important in reproducere. Exista din plin in uleiul din germeni de grau, in germenii de porumb si mai putin in cel din floarea-soarelui.
Din regnul vegetal, sursele cele mai importante sunt: salata verde, spanacul, varza, morcovii si, mai ales, mazarea verde.
Vitaminele fac parte din viata noastra, fie ca o imbunatatesc, fie ca o fac mai dificila.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment