Misoginism versus feminism

De ce trebuie sa etichetam cu usurinta?

De ce nu pot sa il tratez pe celalalt ca pe un alt Eu? Exagerand un pic si trivializand, ar suna cam asa: "eu sunt femeie, sunt sensibila, sunt gingasa, el e barbat, e un badaran" sau "eu sunt barbat, sunt puternic, sunt destept, ea e femeie, deci e ahtiata dupa bani". Sa fim un pic lucizi. Chiar nu ne putem defini fata de celalalt decat depistand lucrurile care ne diferentiaza? Consider acest comportament adolescentin. Numai in acea perioada am fost nonconformisti, incercam sa ne diferentiem de celalat. Un om matur este in stare sa se vada pe el insusi in celalat, indiferent daca este femeie sau barbat. Il vede pe celalalt ca ceva ce ar fi putut el insusi sa fie si nu ceva ce trebuie condamnat.

Vina pentru persistarea acestor revolte ne apartine in mod egal. Ne face placere sa aruncam vina dintr-o curte in alta, fara sa indraznim sa ne uitam in propria ograda. La modul cel mai sincer vorbind imi este mila de femeia care afirma ca toti barbatii este porci/ prosti/ nesimtiti si asa mai departe si ma enrveaza - recunosc - barbatii care folosesc apelative nu tocmai flatante la adresa femeilor. Acest tip de persoane poarta ochelari de cal si care nu au indraznit niciodata sa se uite in oglinda cu adevarat!

Ne face o deosebita placere sa consideram ca in toate actiunile noastre am fost motivati de cauze nobile, iar celalalt care calca stramb are motivatii perverse.

Misoginism versus feminismAm auzit de un experiment interesant in care o persoana aflata sub hipnoza a fost rugata sa se comporte ca un caine. Cand s-a trezit si a fost intrebata ce face in patru labe, a spus ca a pierdut ceva pe jos. Cam asa facem noi in viata de zi cu zi. Daca ne intreaba cineva de ce am facut o anumita greseala, nu o sa obtina un motiv real pentru ca suntem mult prea orbi pentru a vedea dincolo de subiectivismul inerent. In cel mai bun caz o sa vada daca suntem sau nu in stare sa oferim un demers argumentativ. Unde vroiam sa ajung, de fapt? Ei bine, pornisem de la modul in care ii judecam pe ceilalti. Atunci cand vine vorba de propriile greseli suntem mult mai blanzi, ne gasim explicatii care sa nu ne distruga imaginea despre sine, dar suntem extrem de cruzi atunci cand cautam explicatii pentru comportamentul altora. M-a parasit pentru mosul ala? E clar, fata s-a combinat ca sa ii stoarca banii aluia. Daca tu ai fi intalnit o tipa mai frumoasa, mai desteapta sau cum iti place tie, nu i-ai fi dat papucii tipei cu care erai? Sau: m-a inselat nesimtitul, este un porc! Daca ea l-ar fi inselat ar fi spus ca s-a indragostit…

O alta greseala pe care o facem este ca tindem sa spunem ca noi am fost determinati de circumstante atunci cand am gresit, dar celalalt cand cade in aceeasi capcana este asa si pe dincolo. Chiar nu putem sa vedem si in context, chiar nu putem sa il judecam pe celalt facand apel si la situatia sa? Cred ca acest comentariu raspunde si disputei privind rolul femeii in istorie.


Ce se reproseaza barbatilor?

Barbatii ar fi, chipurile, niste nesimtiti, niste obsedati de sex. Unii considera ca acestea sunt niste generalizari pripite. Dar nici macar generalizari nu sunt. Pentru ca nu consider ca barbatii ar trebui catalogati astfel. Daca ar fi sa aleg o categorisire a barbatilor care nu indeplinesc asteptarile partenerei, as spune ca ei sunt nepotriviti si atat.

Facem greseala fatala de a proiecta asupra partenerului atribute pe care el nu le are, dar pe care ne-am dori sa le aiba. Asa ca, ne deschidem (si nu ma refer aici doar la sex, ci mai ales la trairile interioare la care il facem partas pe celalt) fata de partener fara a lua in calcul posibilitatea ca el este in continuare inchis. Asa ca atunci cand nu ni se raspunde sentimentelor, il privim pe celalalt ca pe cel mai mare criminal posibil. Nu a gresit el ca nu ne-a putut raspunde, in afara cazului in care i-a facut placere sa amageasca.

A calcat-o in picioare un barbat? Sa-si revina! Nu erau compatibili, exista cineva care o va pretui daca deschide un pic mai larg ochii. Unele au parte de mai multe esecuri, altele ii “fraieresc” pe barbati.


Ce se reproseaza femeilor?

Alergam dupa bani sau diverse dotari. Chiar nu ati intalnit niciodata o femeie care sa isi doreasca altceva sau nu ati deschis ochii sa le observati pe acestea?

Ni se mai spune ca nu ne mai plac barbatii de treaba si ca ii luam drept fraieri. Nu am vazut nici o femeie care sa aiba o relatie de lunga durata cu un barbat care nu isi manifesta interesul fata de ea. E drept, ne place ca cineva sa aplice strategia hard to get, dar numai la inceput. Nu ne plac barbatii sau, mai bine spus in cazul acesta, baietii care ni se ofera pe tava, asa cum (dupa cum bine a observat un cititor) nici voua nu va plac femeile care se ofera imediat. Nu ma refer aici la relatii trecatoare, ci am in vedere ceva mai profund. Acestea sunt jocurile dragostei. Este ciudat ca trebuie sa le jucam, dar asa suntem construiti cu totii indiferent de sex. Ne dorim ce este mai greu de obtinut si atunci cand cineva nu se lasa usor, ne trezeste interesul, ne intriga si ne determina sa incercam sa-i patrundem misterul.

Ai dat de o materialista? Inseamna ca nu era pentru tine sau pur si simplu trebuie sa ai grija ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa ti se implineasca...

Intrucat am ascultat ambele versiuni, am considerat necesar sa ajungem la o concluzie, iar singura concluzie care imi vine in minte este ca suntem cu totii vinovati! Sa ne ispasim.