Fereste-te de bolile cu transmitere sexuala!

Consultant dr. Tania Grou, medic primar obstetrica-ginecologie

Multi tineri nu se protejeaza in timpul relatiilor sexuale pentru ca nu cunosc toate riscurile sau pornesc de la ideea ca lor nu li se poate intampla... Conceptie total gresita!

Bolile cu transmitere sexuala (BTS), numite si boli venerice, sunt acele afectiuni care se transmit de la o persoana la alta, in principal prin contact sexual (vaginal, oral sau anal). Nediagnosticate si netratate la timp, aceste infectii se pot solda cu complicatii. Cu cat este mai precoce diagnosticata si tratata o astfel de boala, cu atat cresc sansele unei recuperari fara probleme majore de sanatate.

Cand te duci la medic?
Trebuie sa stii ca este suficient un singur contact sexual neprotejat cu o persoana infectata, pentru a lua si tu boala. Nu este nevoie de mai multe raporturi, unul singur ajunge pentru a deveni si tu purtator.

Uneori simptomele nu apar de la inceput, ci dupa mai multe luni, timp in care iti poti schimba partenerul fara sa stii ca esti infectat. Iar alteori, simptomele pot disparea fara a fi tratate. Insa asta nu inseamna ca te-ai vindecat, ci ca esti purtator si poti contamina alte persoane. De aceea, daca stii ca exista riscul sa te fi infectat (daca ai o viata sexuala activa si nu folosesti regulat prezervativul, mai ales cu parteneri multipli sau daca ai folosit seringi si ace nesterile), nu ezita sa mergi la medic (ginecolog sau dermato-venerolog). Un diagnostic pus la timp scade semnificativ rata complicatiilor, imbunatatindu-ti astfel calitatea vietii.

Mare atentie!
Urmatoarele cateva simptome ar trebui sa traga un semnal de alarma si sa te trimita de urgenta la medic:
La femei: secretie vaginala diferita de cea normala (abundenta, cu miros, culoare sau consistenta modificate); durere sau usturime la urinat; mancarime (prurit) la nivelul vaginului; iritatii sau chiar rani vaginale; durere in timpul actului sexual.
La barbati: secretie uretrala neobisnuita; durere sau usturime la urinat; senzatie de arsura; iritatii, rani sau negi (veruci) la nivelul penisului; mancarime etc.

Pentru depistarea BTS-urilor, medicul ginecolog iti va efectua un examen ginecologic complet si iti va recomanda - dupa caz - anumite analize de sange sau din secretie (vaginala sau uretrala - la barbat).
Nu uita ca unele boli se depisteaza mai greu - cum ar fi, spre exemplu, hepatita B sau herpesul genital (acesta din urma este usor de diagnosticat doar daca persoana infectata are o eruptie chiar in momentul prezentarii la medic) si pot trece chiar sase luni pana cand testul HIV sa se pozitiveze. Pentru toate aceste motive, este mai simplu si mai sanatos sa previi aceste boli.

Cum te poti proteja
Exista o modalitate foarte simpla de a scadea riscul contractarii unei infectii transmise sexual: folosirea prezervativului in timpul fiecarui contact sexual. Multe femei implicate intr-o relatie stabila gandesc ca nu le este necesara protectia intrucat isi sunt fideli unul altuia. Chiar daca exista fidelitate intr-un cuplu, trebuie exclusa infectarea cu o BTS in timpul unei relatii anterioare. Ideal ar fi ca inainte de a incepe o noua relatie, ambii parteneri sa-si faca analizele necesare pentru depistarea celor mai frecvente BTS-uri. Iar daca totul este in regula, atunci prezervativul nu mai este necesar. Alte femei cred ca atat timp cat iau contraceptive orale, sunt protejate de orice risc. Pilulele te protejeaza numai impotriva unei sarcini nedorite (nici atunci in 100% din cazuri) si in nici un caz impotriva BTS-urilor.

Cele mai comune bts-uri

Tricomoniaza

Este o infectie genitala parazitara care se intalneste la ambele sexe, dar femeia prezinta simptome vizibile. Se transmite numai pe cale sexuala.
Cum o recunosti: la femei, apare o secretie vaginala abundenta, purulenta, de culoare galben-cenusie, cu miros specific care in doua saptamani se reduce cantitativ si persista timp indelungat. Alte simptome sunt usturimi, dureri la urinat si mancarime vulvara. La barbat infectia este de multe ori asimptomatica. Pot aparea insa: secretie uretrala muco-purulenta, usturimi dupa urinat, mancarime locala.
Ce complicatii pot aparea: avorturi spontane la femeia gravida, ruptura prematura de membrana, iar la barbat prostatita si orhiepididimita acuta.
Tratamentul: administrarea de antibiotice specifice (metronidazol), in dozele recomandate de medic.

Hepatita virala b

Este o infectie virala care afecteaza, in primul rand, ficatul si se transmite prin contactul direct cu unul din lichidele organismului: sange, saliva, sperma si urina.
Poate fi contractata prin sarut, contact sexual vaginal, anal sau oral neprotejat si folosirea acelor si seringilor nesterile.
Cum o recunosti: unele persoane nu au simptome, altele acuza oboseala, lipsa poftei de mancare, dureri de cap, febra, greata, icter (ingalbenirea pielii si mucoaselor) si varsaturi.
Ce complicatii pot aparea: hepatita B poate duce la boala cronica de ficat.
Tratamentul: nu exista tratament pentru aceasta boala, dar in multe cazuri "se elimina" singura. Exista, insa, un vaccin capabil sa previna hepatita cu virus B. Alte masuri de preventie sunt contactul sexual protejat si respectarea masurilor stricte de igiena.

Infectia cu chlamidia

Este o infectie bacteriana transmisa pe cale sexuala.
Cum o recunosti: majoritatea femeilor infectate sunt asimptomatice, dar in unele cazuri pot aparea: usturimi, dureri sau arsuri dupa urinat. La barbat apare senzatia de arsura dupa urinat, de asemenea, prurit uretral si secretie uretrala in cantitate variabila ("picatura matinala" - secretie seropurulenta redusa cantitativ; secretie mucopurulenta care pateaza lenjeria sau o secretie purulenta abundenta).
Ce complicatii pot aparea: netratata, determina la femeie uretrite, cervicite cronice, anexite acute si cronice care pot duce in timp la sterilitate. 30% din cazurile de boala inflamatorie pelvina sunt urmarea unei infectii netratate cu chlamidia. La barbat, complicatiile constau in inflamatia testicolelor si a epididimului (orhiepididimita), prostatita - care, netratate, pot duce in timp la scaderea libidoului, scaderea potentei si chiar la depresie.
Tratamentul: consta in administrarea de antibiotice specifice.

Sifilisul

Este o boala bacteriana intalnita cu o frecventa foarte mare la noi in tara. Transmiterea infectiei se face in special pe cale sexuala si intrauterina de la mama la fat.
Cum il recunosti: sifilisul evolueaza in trei stadii.
Intr-un interval de o saptamana pana la trei luni de la contactul infectant, in regiunea genitala va aparea o pata mica rosie-galbuie, complet nedureroasa ("sancrul dur"). La o saptamana distanta de aceasta leziune apare adenopatia (umflarea ganglionilor) regionala. Acesta este sifilisul primar si la trei saptamani de la aparitia lui se pozitiveaza analiza sangelui (RBW sau VDRL) cu ajutorul careia se pune diagnosticul de infectie sifilitica. Fara tratament, aceste leziuni se vindeca spontan in cateva saptamani.
Dar in sase saptamani pana la sase luni, sifilisul primar este urmat de cel secundar, in care infectia se generalizeaza (apare febra, scaderea apetitului, transpiratii, oboseala, adenopatie generalizata). La nivel local (la intrarea in vagin, in varful penisului sau pe mucoasa bucala), apar mici leziuni ulcerate.
In sifilisul primar si secundar, bolnavii sunt extrem de contagiosi.
In trei-cinci ani, aproximativ 33% dintre pacientii netratati fac sifilis tertiar, in care are loc afectarea multipla de organe. Apar leziuni cutanate, osteoarticulare, boli de inima, boli ale vaselor sanguine, afectarea creierului, paralizii, orbire, polinevrite etc.
Ce complicatii pot aparea: afectarea majoritatii organelor si sistemelor organismului.
Tratamentul: penicilina ramane tratamentul de electie.

Herpesul genital

Este o boala virala produsa de virusul herpetic tip II, foarte contagioasa, care se transmite pe cale sexuala sau prin contact fizic cu o persoana infectata - mai ales daca exista eruptie activa.
Cum il recunosti: manifestarile clinice apar in trei-sapte zile de la contact si constau in aglomerari de vezicule pline cu lichid, care ulterior se sparg si sunt foarte dureroase (localizate la nivelul vulvei, vaginului, colului uterin, in varful penisului). Acestea dureaza, in medie, doua-trei saptamani. De asemenea, mai apare usturime si durere la urinat, febra si marirea ganglionilor limfatici inghinali.
Infectia herpetica poate sa reapara (herpes recidivant) la perioade mai mari sau mai mici de timp, de obicei in situatii de viata stresante.
Ce complicatii pot aparea: s-a demonstrat ca infectia cu virusul herpetic tip II constituie un veritabil factor de risc pentru cancerul de col uterin. De asemenea, poate produce complicatii grave la copiii nascuti natural din mame cu leziuni active la nivelul colului uterin - meningita neonatala cu potential letal.
Tratamentul: din pacate, pana in acest moment, nu exista tratament care sa vindece boala, virusul ramanand cantonat in organism. Exista, insa, medicamente (acyclovir etc.) care pot reduce severitatea si durata episoadelor eruptive si frecventa recidivelor.

Infectia cu HIV

Virusul imunodeficientei umane este cel care produce boala numita SIDA, boala caracterizata prin prabusirea sistemului imunitar celular. Infectia cu HIV se transmite prin contactul cu lichide infectate ale organismului: sperma, secretie vaginala, sange si lapte de mama. Principala cale de contaminare este prin raporturile homosexuale si heterosexuale (obisnuite) neprotejate, dar se poate transmite si prin seringi sau ace infectate, la cei care se drogheaza si prin alaptatul la san.
Cum o recunosti: perioada de incubatie este foarte lunga (intre doua luni si cinci ani). Aproximativ 80-90% dintre persoanele infectate sunt purtatori asimptomatici, 10-20% dintre acesti purtatori dezvoltand simptome in fiecare an. Manifestarile pot fi: scadere inexplicabila in greutate, simptome ca de gripa, oboseala, diaree, transpiratii nocturne, febra etc.

Ce complicatii pot aparea: in stadiul final al infectiei HIV (SIDA) pot aparea infectii severe, pneumonii virale, paralizii, meningoencefalite si alte complicatii grave.
Tratamentul: nu s-a descoperit inca nici un vaccin sau tratament care sa previna sau sa vindece aceasta infectie. In prezent se folosesc medicamente antiretrovirale foarte utile in stagnarea evolutiei bolii si in imbunatatirea calitatii vietii acestor pacienti. Iar aceste medicamente sunt cu atat mai eficiente cu cat infectia este descoperita mai precoce. De mentionat este faptul ca in cazul gravidelor HIV pozitive, exista un risc de 15% pentru ca infectia sa se transmita si bebelusilor lor. Cu tratament luat pe perioada sarcinii si cu nasterea prin operatie cezariana, acest risc scade sub 8%.

Infectia cu HPV

Este o infectie virala transmisa pe cale sexuala (papiloma virusul uman).
Cum o recunosti: Dupa o perioada de incubatie foarte mare (in medie de trei luni), apar leziunile sub forma unor negi localizate la nivelul penisului, vulvei, vaginului sau anusului. Leziunile pot fi si subclinice sau latente, care nu se pot vedea cu ochiul liber. Diagnosticul implica inspectia locala, examenul citologic Papanicolau si colposcopia.
Ce complicatii pot aparea: Anumite tulpini de HPV sunt asociate cu cancerul de col uterin al aparatului genital si al anusului.
Tratamentul: chimic - aplicatii locale de solutii medicamentoase; fizic - electrocauterizare, laser CO2, excizie chirurgicala sau cu ansa diatermica.

Gonoreea (blenoragia)

Este o infectie bacteriana ce se transmite pe cale sexuala.
Cum o recunosti: gonoreea are o perioada de incubatie scurta, de trei-cinci zile.
In general, la femei, infectia este asimptomatica.
Primele manifestari sunt: usturime dupa urinat, urinari frecvente si dureroase.
Dupa aproximativ cinci zile apare si secretia vaginala (uretrala la barbat) abundenta, purulenta, de culoare galben-verzuie.

Ce complicatii pot aparea: netratata, gonoreea poate produce inflamatia colului uterin (cervicita acuta), inflamatia uretrei (uretrita), boala inflamatorie pelvina si faringita acuta (infectie gonococica diseminata).
Boala inflamatorie pelvina poate determina sarcini ectopice (extrauterine) si infertilitate.
La barbati, infectia netratata produce uretrita, prostatita (inflamatia prostatei), epididimita (inflamatia canalului epididimal ce conduce sperma de la testicole la veziculele seminale), eventual sterilitate. Ca manifestari extragenitale, mentionam artrita gonococica care poate aparea la ambele sexe.
Asadar, orice inflamatie asimetrica a vreunei articulatii trebuie investigata, in primul rand, drept artrita gonococica la orice persoana activa din punct de vedere sexual.

Tratamentul: din fericire vestea buna este ca aceasta afectiune, gonoreea, se poate trata cu antibiotice specifice, indicate de medicul ginecolog. Acestea vor fi prescrise dupa efectuarea testelor de stabilire a diagnosticului.

P.S. sunati la Asociatia Romana Anti-Sida, au hot line si va pot sfatui, asta stiu pentru ca am fost voluntar cativa ani la ei, sau sunati-ma pe mine !!!Daca aveti incredere, ar trebui pentru ca nu pentru mine scriu ce scriu......