Infidelitatea este fireasca

1. Dovada biologica
Peste 90% dintre mamifere si dintre pasari sunt poligame. Femelele sunt in cautare de parteneri cu gene cat mai bune, iar masculii sunt dornici de a darui cat mai mult seminte. Animalele!

S-a descoperit o corelatie interesanta intre marimea testiculelor si gradul de fidelitate. Sa luam de exemplu maimutele, ale caror urmasi se presupune ca suntem. Gorilele, in ciuda corpolentei, sunt slab dotate, iar cimpanzeii au butoiase depozitare de cantitati mari de barbatie. Explicatia? Masculii gorila se lupta intre ei pentru a castiga recunoasterea vesnica a femeii. In consecinta, ei au nevoie de trupuri masive pentru a isi dobori adversarii, iar dotarea tipic masculina nu are la fel de mare importanta. Femela va ramane alaturi de gorila ei, nu pentru ca acesta este purtator de gene bune, ci pentru ca este puternic fizic. Pe de alta parte, in cazul cimpanzeilor, femela se cupleaza cu diversi masculi pentru a determina care este un mai bun donator. In acest caz, lupta pentru supravietuire se duce pe teritoriul spermei, asa ca iese castigator, cel mai tare in… nuci.

2. Dovada antropologica

Antropologii au studiat tipurile de casatorii din toate societatile lumii si au descoperit ca din cele 554 de societati in care exista casatorii, doar 155 propovaduiesc monogamia.

Exista doua tipuri de poligamie: polignia, cand barbatul are mai multe sotii si poliandria, cand sotia are mai multi soti. Totusi, aceasta a doua situatie este foarte rar intalnita.

Infidelitatea este fireascaIn Camerun, barbatii influenti isi iau cat mai multe sotii. In acest caz, poligamia este o salvare pentru multe femei sarace. In cadrul comunitatilor de indieni Toda se practica poliandria: o femeie se casatoreste cu un barbat si cu toti fratii lui. Mie personal nu mi se pare o situatie ideala, dar au si indienii acestia motivul lor: sunt atat de atasati de rudele lor, incat gandul de a se desparti de ele ii sperie. Prin poliandrie toti fratii pot locui sub acelasi acoperis.

O forma cunoscuta si dorita de poligamie este haremul. In multe societati orientale, mai multe femei satisfaceau acelasi barbat. Nu va ganditi acum la orgii, caci nici nu incapea vorba de asa ceva. Femeile aveau datoria de a se programa (sau erau programate automat) pentru a se culcusi in patul barbatului mult iubit. Mai mult, in timpul noptii de amor, barbatul nu avea voie sa priveasca decat fata femeii, caci se considera ca sexul femeii deoache. Stau acum si ma gandesc cine indraznea sa isi parasca sotul pe motiv ca i-a examinat clitorisul…


Ce a dus, totusi, la proliferarea monogamiei?

Ar fi mai multe explicatii: proprietatea, barbatii urati, numarul egal de femei si barbati. Adeptii primei explicatii considera ca odata cu aparitia proprietatii private s-a simtit nevoia oferirii acesteia prin mostenire. Avem nevoie de urmasi siguri, asa ca hai sa fim monogami si sa fim siguri ca dracusorii (copii) sunt ai nostri.

O a doua explicatie ar fi aceea ca nu s-a dorit discriminarea in functie de criterii estetice. Barbatii urati trebuie si ei sa aiba parte de afectiune (sex), asa ca hai sa inventam monogamia ca sa ii scoatem si pe ei din impas.

Poate ca la un moment dat oamenii s-au apucat sa faca recensaminte si au observat ca sunt cam la fel de multe femei ca si barbati, asa ca au stat, au reflectat, au contemplat, au meditat si au aplicat principiul echitatii: una femeie distribuita la un barbat. Dupa aceea s-au imbatat si au uitat.

3. Dovada istorica - Femei adultere

Toate aceste exemple ne fac sa tragem o concluzie gresita: doar barbatii insala. Pentru a combate aceasta firava concluzie voi aduce dovezi din istorie. Despre Messalina, nimfomana, am discutat deja. Aventurile actritelor, curtezanelor sau cantaretelor nu reprezinta o noutate, asa ca m-am gandit sa ne oprim la acea femeie ce va ramane in istoria lumii sub titulatura de Vaduva Neagra: Lucretia Borgia, supranumita si vaduva neagra. Stimata domnisoara, fiica de papa, a numarat 3 verighete pe deget si s-a descotorisit de fiecare dintre sotii ei prin metode care de care mai originale. Unul a fost fortat sa semneze ca este impotent, altul a dat ortul popii absolut accidental, iar in timpul celei de-a treia casatorii, a cedat ea, alegand sa paseasca in lumea celor sfinti. Lucretia este simbolul rautatii feminine (a se citi raului absolut). Un fiu ilegitim - pe care il purta in pantece in timp ce participa la ceremonia prin care se incerca sa i se dovedeasca virginitatea, fapt care s-a si realizat – si alti 6 proveniti din putinele si legitimele ei casatorii, relatii incestuoase, toate acestea vin sa picteze tabloul Vaduvii Negre a Renasterii.

4. Iubirea nu dureaza decat 4 ani

Pasiunea pe care o resimtim atunci cand suntem indragostiti de cineva este determinata de secretia de dopamina. Cu timpul, insa, creierul incepe sa se familiarizeze si chiar sa devina imun la strafulgerarile dopaminei. Pornind de la aceste observatii si in urma mai multor studii, antropologul Helen Fisher conchide ca iubirea pasionala dureaza doar 4 ani, timp necesar pentru cresterea unui copil. Dupa aceea partenerii pot cauta alte surse mai abundente de dopamina.

Psihanaliza ne-a relevat faptul ca ne indragostim de cineva din cauza asemanarii acelei persoane cu unul dintre parinti sau cu o persoana fata de care ne-am atasat in trecut. In plus, notiunea noastra despre iubire se bazeaza pe experientele anterioare. Daca atasam, de exemplu, iubirea cu durerea, atunci ne vom indragosti de acea persoana care ne face sa suferim. E ciudat, dar astfel suntem constituiti. Nu putem construi nimic decat pe ramasitele trecutului.

Mai mult, ne indragostim in functie de asteptarile pe care le avem fata de celalalt. Intotdeauna persoana indragostita isi va idealiza partenerul/ partenera, proiectand asupra lui/ ei aspiratii - false cel mai adesea. Atunci cand ne trezim, este posibil sa descoperim alaturi de noi o persoana straina.

Asadar, iubirea exista, pasiunea exista, dar ea se si stinge. Pana aici toate rele si urate. Poate rezista iubirea? Da, este raspunsul, in masura in care ea este inlocuita de respect si atasament. Viata de cuplu isi pierde din pasiune, iar fidelitatea depinde in mare masura de capacitatea noastra de a reinvia din cand in cand vechea nebuneala.

Cu toate acestea, imi vine greu sa cred ca bunicii mei mai sunt pasionali, la fel cum imi vine greu sa cred ca bunicul meu s-a ostenit sa regaseasca iubirea candida si a refuzat sa o regaseasca in bratele unei alteia.

Daca monogamia este ceva ce se potriveste firesc omului, atunci de ce exista atat de multe divorturi, de ce exista atat de multe povesti in legatura cu aventurile extraconjugale? Oare toate relatiile in care unul sau ambii parteneri insala sunt relatii nepotrivite? Oare infidelitatea este patologica sau insasi monogamia este patologica?